Din cuprinsul articolului
Pisicile ne înfrumusețează viața. Bucuria și energia lor sunt un remediu pentru stres. Unde mai pui că sunt prietenii copiilor și a bunicilor noștri. Nu sunt atât de supuse precum câinii dar în orice caz sunt iubite și adorate de foartă multă lume. E drept că sunt mai mofturoase și mai dificile din cauza ”tabieturilor”.
Cu greu poți convinge un „Garfield” să renunțe la propriile obiceiuri, mai ales când vine vorba de hrană. Toată lumea s-ar aștepta ca felinele să fie mult mai receptive atunci când vrei să le îmbunătățești meniul, dar se pare că nu este așa. Frustrant am putea spune din moment ce noua hrană este și mai costisitoare, iar pisicile ”intră în greva foamei” până ce nu primesc ceea ce doresc.
Pisicile suferă de ”neofobie genetică”
Se pare că motivul acestei comportament negativ rezidă în genele pisicii. În literatura de specialitate, pisicile sunt considerate ”neofobe genetic” adică le este frică de tot ceea ce este nou. Vă sună familiar, nu?
Însă, acest tip de comportament este un instinct de autoconservare, moștenit de pisicile domestice ”din vechi strămoși” care le proteja de animalele și plantele otrăvitoare. Altfel spus, odată ce pisica a depistat că o anumită hrană( vietate) este bună și nu îi face rău, nu mai renunță la dieta respectivă, pentru a nu mânca ceva care i-ar putea dăuna. Inteligent, dar lucrurile se complică atunci când îi înlocuiți hrana din comerț cu una de înaltă calitate.
Pisicile nu pot judeca care tip de alimentație este mai bună pentru sănătatea lor, ci doar asupra hranei pe care obișnuiesc să o consume. Prin urmare, revine în sarcina stăpânului să decidă care este meniul cel mai potrivit pentru pufoase. Dar cum facem asta?
Înlocuirea treptată a alimentație va da roade
Metoda cea mai ușor de aplicat constă în așeazarea unui bol cu hrană pentru pisci nouă lângă cel cu mâncare obișnuită, timp de câteva zile. În primele zile poate nu se va îndura să guste din ”trufandale”, însă se va obișnui cu mirosul. Cu puțină șansă va încerca mâncarea nouă iar pe cea veche o va abandona complet.
Dacă metoda nu dă roade, nu e bai, sunt și alte variante pe care le puteți aplica. De exemplu puteți încerca ceea ce se numește ”metoda de înlocuire”. Cum? Foarte simplu! Înlocuiți treptat mâncarea veche, cu cea nouă. Ideea este să creșteți adaosul de hrană nouă până ce pisica se va obișnui cu noul gust. Înarmați-vă cu răbdare pentru că această metodă poate dura chiar și opt săptămâni, depinde de la caz la caz.
Pisicile adulte trebuie hrănite de 3 maxim 4 ori pe zi la ore stabilite, juniorii au nevoie de cel puțin 5-6 mese. Alimentele care nu sunt consumate în decurs de o jumătate de oră trebuie puse deoparte și oferite la următoarea oră de hrănire. Evitați pauzele mai mari de 12 ore, deoarece acestea deteriorează rapid starea de sănătate a pisicii.
Deși pare un obiectiv greu de atins, nu este imposibil. Ideal ar fi ca atunci când puiul este înțărcat să primească cea mai bună hrană. Dar cum nu toți pisoiașii ajung în casa noastră când sunt mici și uneori trebuie să-i adoptăm când sunt deja adulți, trebuie să facem eforturi suplimentare pentru a le asigura o dietă corespunzătoare și un program strict de alimentație.
