Din cuprinsul articolului
Vulpea neagră, cunoscută este o specie de vulpe care aparține familiei Canidae. Nu există dovezi sau înregistrări concrete care să ateste prezența vulpei negre în România. Această specie de vulpe este mai frecvent întâlnită în anumite regiuni din Europa, cum ar fi Scandinavia, Insulele Britanice și Germania. În familia Canidae, întâlnim lupul, câinele, șacalul, enotul ș.a. Informații despre aceste animăluțe au apărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În această perioadă, au putut fi văzute doar câteva exemplare în Canada și America de Nord.
Vulpea neagră, un animal rar
Așa cum este de așteptat, caracteristica distinctivă a vulpii negre este culoarea neagră a blănii sale, în contrast cu vulpea roșcată obișnuită (Vulpes vulpes).
Totuși, trebuie menționat că vulpile negre pot prezenta și variații de culoare, incluzând nuanțe de maro închis sau chiar albăstrui. Aceasta este o adaptare la mediul în care trăiesc, oferindu-le un camuflaj mai bun în păduri și peșteri.
Deoarece vulpea neagră este foarte rar întâlnită, unii cred că vulpile negre nu există în realitate. Aceste exemplare sunt considerate a fi unele dintre cele mai rare animale de pe Pământ. Culoarea neobișnuită apare datorită unei depigmentări genetice extrem de rare care se poate transmite de la o generație de vulpi la alta.
Culoarea neobișnuită a vulpii negre se datorează unei depigmentări genetice extrem de rare, care se poate transmite de la o generație de vulpi la alta. Conform superstițiilor, aceste animale sunt aducătoare de ghinion. Totodată, în Evul Mediu, se considera că vulpea neagră are capacitatea de a se transforma în umbre pe timpul nopții
De fapt, după cum spun unii oameni de știință, aceste vulpi sunt roșcate, dar în timpul procesului de năpârlire capătă (temporar) culoarea neagră. Alți cercetători cred că este vorba despre o anomalie genetică și că unele exemplare sunt permanent negre. Informații despre aceste animăluțe au apărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În această perioadă, au putut fi văzute doar câteva exemplare în Canada și America de Nord.
Ulterior, numărul lor a crescut, însă, din cauza blănii deosebite, au fost capturate fără milă, fapt ce a amenințat cu dispariția lor. În prezent, aproximativ 8% dintre vulpile negre trăiesc în arii protejate, tot în Canada și America de Nord.
Vulpea neagră are o dietă variată, hrănindu-se cu rozătoare, iepuri, păsări, insecte și fructe. De asemenea, se poate hrăni cu animale mici de fermă, cum ar fi puii de găină, lucru care a dus la conflicte între oameni și aceste animale.
Totodată, acest animal apelează la o anumită tactică, înainte de a ataca: își păcălește victima să vină singură în ghearele ei, după care o înfulecă din câteva înghițituri.
Vulpea neagră este o specie de dimensiuni medii, având o lungime a corpului de aproximativ 50-75 cm și o coadă care măsoară între 30 și 50 cm. Greutatea variază în general între 3 și 8 kilograme.
Această specie este cunoscută pentru comportamentul său solitar și teritorial. Teritoriul unui mascul poate acoperi o suprafață mai mare decât al unei femele, iar bărbații sunt în general mai agresivi în apărarea teritoriului lor. Preferă să doarmă în vizuini săpate chiar de ele și ies doar când caută hrană.
Aceste drăguțe, curioase, jucăușe și inteligente vulpi pot fi un animal de companie excelent, alături de câini și pisici tradiționale, deși dresajul acestora este mai complicat și nu reușește mereu.
