Ce reacții se declanșează în creierul uman atunci când avem grijă de un cățeluș? Iată ce verdict a dat știința

Nu există nicio îndoială că puii de cățel sunt drăguți. Nici măcar nu pare să conteze la ce tip de cățeluș ne uităm atât timp cât este mic.  Sunt de-a dreptul irezistibili pentru majoritatea oamenilor. Așadar, de ce par atât de drăguți cățeii? Iată ce ne spune știința despre motivul pentru care se întâmplă ca micuțele animăluțe sunt atât de simpatice.

În primul rând sunt dependenți de îngrijirea noastră și prezintă o calitate de „copil” care ne topește inimile, așa cum tind să o facă bebelușii. Caracteristicile de bebeluș ale unui cățeluș evocă un răspuns de îngrijire care ne face să ne dorim să acționăm ca protectori.

Capul unui cățeluș pare de obicei mai mare decât ar trebui în comparație cu restul corpului, ceea ce pare să fie îndrăgit de oameni. Mulți filosofi, inclusiv Darwin și John Bowlby, au considerat că sentimentele pe care le simțim atunci când privim animalul de companie sau bebeluși fac parte din sistemul nostru de atașament.

Cățeii ne activează sistemul de recompensă

Privitul la căței tinde să ne atingă creierul la nivel neuronal și să ne activeze sistemul de recompensă. Simpla privire a lor ne face să ne dorim să îi recompensăm cu sentimente călduroase. De asemenea, cățeii drăguți tind să invoce empatia și sentimentele de bunăvoință. La fel ca în cazul bebelușilor, nu ne dorim nimic mai mult decât să ne asigurăm că  în siguranță și se simt bine.

Nu doar aspectul cățelușului îl face atractiv, ci și acțiunile lor inocente se adaugă la factorul de drăgălășenie. Un cățeluș care doar stă acolo este destul de drăguț în sine. Cu toate acestea, atunci când începe să se rostogolească pe spate sau să se ghemuiască în poala ta, inima ți se topește și mai mult.

Drăgălășenia îi ajută pe căței să supraviețuiască

Un mic studiu a fost realizat pentru a determina momentul în care un cățeluș este cel mai atractiv pentru oameni. Studiul a implicat trei rase de câini: Cane Corso, Jack Russell Terrier și White Shepherd. Oamenilor din studiu li s-au arătat imagini cu diferiți câini în diferite stadii de viață, în timp ce erau monitorizați. Așa cum era de așteptat, oamenii au arătat că preferau aspectul câinilor atunci când aceștia aveau aproximativ 8 săptămâni.

Această vârstă se întâmplă să coincidă cu momentul în care mama unui cățeluș îi va da afară din bârlog și se așteaptă ca aceștia să înceapă să se descurce singuri. Cercetătorii cred că noi, oamenii, știm instinctiv că, la această vârstă, cățeii au nevoie de hrană și îngrijire pentru a supraviețui. Prin urmare, faptul că puii sunt atât de drăguți poate fi un mod al naturii de a se asigura că pot supraviețui atunci când oamenii sunt în preajmă.

Se pare că există multe motive pentru care suntem atât de obsedați de drăgălășenia acestor animale! Mulțumită idealurilor noastre empatice și instinctelor noastre hrănitoare, avem capacitatea de a lua dragostea pe care o simțim atunci când vedem un cățeluș drăgălaș și de a transforma această dragoste în interacțiuni tangibile prin mângâierea, îmbrățișarea, hrănirea și, în general, îngrijirea cățelușului.

Un studiu publicat în revista Frontiers in Behavioral Neuroscience și-a propus să determine modul în care ne afectează atunci când ne uităm la lucruri drăguțe precum bebelușii și cățeii. În esență, studiul a constatat că mințile noastre creează ceva numit agresiune drăguță pentru a ne ajuta să contracarăm sentimentul copleșitor de iubire și grijă pe care îl dezvoltăm atunci când ne uităm la lucruri drăguțe.

Prin urmare, acțiunea noastră în fața drăgălășeniei intră în funcțiune și ne menține la un nivel echilibrat, astfel încât să nu fim atât de copleșiți de drăgălășenie și să ne putem concentra mai mult pe partea practică a îngrijirii cățelului, potrivit petkeen.com.