MOMENT UNIC pentru un salvator de animale cunoscut! Fiecare cățel salvat de Marius Chirca are o poveste tristă sau mai puțin tristă, iar momentele când își revede sufletele salvate de el și de echipa lui sunt unice.
În fiecare zi ”îngerul maidanezilor” face tot posibilul să salvează animale abandonate și are grijă de ele până în ziua în care le găsește un prieten adevărat de care să aibă grijă de ele toată viața lor.
Recent, Marius a mers în vizită la cățeii salvați de el, unii l-au recunoscut, alții nu, dar reîntâlnire cu Portos, căţelul rămas fără maxilar, primul caz „gen Trenuleţ”, l-a impresionat până la lacrimi.
”Am aşteptat cu emoţie momentul, am ajuns la locaţie, căţeii alături de familiile lor apăreau rând pe rând. Unii m-au recunoscut, unii …nu. Mă uităm la ei şi în acelaşi timp mi se derula în minte filmul salvării lor. Eu le ştiam povestea tristă, eu am făcut tot ce mi-a stat în putere să-i salvez, eu le-am fost aproape până în ziua în care au plecat la casele lor. Se vedea fericirea şi siguranţă în comportamentul lor. Timp de câteva ore m-am jucat cu ei, i-am pupat şi i-am smotocit cât am putut.A venit şi ora la care trebuiau să plece. Mă uităm iarăşi, cum rând pe rând plecau la casele lor alături de familii minunate. Rămăsesem singur în parc…cu un ochi râdeam şi cu altul plângeam……”
Fericirea amestecată cu lacrimi îl face pe Marius să se întoarcă rapid acasă şi să lupte pentru fericirea a cât mai multor câini: ”Am un singur lucru am în minte. Să mă întorc rapid acasă şi să fac ceea ce trebuie să fac. Trebuie să lupt pentru fericirea a cât mai multor câini, pentru că se poate.
Pentru început reîntâlnirea cu Portos, căţelul rămas fără maxilar, primul caz „gen Trenuleţ”.
Cei ce ne urmăresc de multă vreme îl ştiu pe Portos”, a scris Marius Chirca pe pagina oficială de socializare, Kola Kariola.
Buna seara.Regret din suflet ca nu am avut semnal la net si nu ati putut asista in direct la momentele impresionante pe care le-am trait azi.Am asteptat cu emotie momentul,am ajuns la locatie,cateii alaturi de familiile lor apareau rand pe rand.Unii m-au recunoscut,unii …nu.Ma uitam la ei si in acelasi timp mi se derula in minte filmul salvarii lor.Eu le stiam povestea trista,eu am facut tot ce mi-a stat in putere sa-i salvez,eu le-am fost aproape pana in ziua in care au plecat la casele lor.Se vedea fericirea si siguranta in comportamentul lor.Timp de cateva ore m-am jucat cu ei,i-am pupat si i-am smotocit cat am putut.A venit si ora la care trebuiau sa plece.Ma uitam iarasi, cum rand pe rand plecau la casele lor alaturi de familii minunate.Ramasesem singur in parc…cu un ochi radeam si cu altul plangeam……Am un singur lucru in minte.Sa ma intorc rapid acasa si sa fac ceea ce trebuie sa fac.Trebuie sa lupt pentru fericirea a cat mai multor caini,pentru ca se poate.Pentru inceput reintalnirea cu Portos,catelul ramas fara maxilar,primul caz "gen Trenulet".Cei ce ne urmaresc de multa vreme il stiu pe Portos.Voi reveni….
Publicată de Kola Kariola pe Sâmbătă, 26 august 2017
