specialist

Părerea specialistului este FERMĂ! De obicei, oamenii își iubesc animalele de companie ca pe proprii lor copii, uită de simțul măsurii, astfel încât pot ajunge în situații periculoase din punct de vedere emoțional. Psychologies.ro a publicat un interviu cu psihologul Catalina Olteanu și coach , avand ca tematica iubirea pentru animale. „…Furry babyCineva, care din diferite motive nu are copii, poate suplini nevoia materna sau paterna prin prezenta unui animal de companie.Nu de putine ori am auzit oameni strigandu-si catelul sau pisica „hai la mami“, „ la tati“, ori ne-au povestit cum le-au cumparat patrupedelor hainute, chiar de firma, le-au dus la spa, le-au colorat unghiile sau blana.Cand vine vorba despre animalutele lor de companie, unii oamenii uita de simtul masurii, astfel incat pot ajunge in situatii periculoase din punct de vedere emotional.Sau, dimpotriva, cu ajutorul dragalasilor pufosi isi vindeca rani sufletesti. In orice forma de iubire sau atasament este bine sa pastram un echilibru.Carente emotionaleAnimalul de companie este alegerea perfecta daca iti doresti sa ai alaturi un sufletel de la care poti primi si oferi constant dovezi de afectiune de cele mai multe ori in modul dorit de tine, fara sa fie nevoie sa porti prea multe discutii sau sa oferi explicatii.Aceasta nevoie de afectiune poate atinge pragul de carenta emotionala daca singurele tale relatii afective de calitate sunt cu animalele.Atunci, da, cel mai probabil este o problema de ordin emotional, care are nevoie de atentia ta.Cu siguranta, sunt si cazuri in care animalul de companie umple anumite goluri afective, nevoi emotionale neimplinite, disparitia cuiva drag din viata ta (fie ca vorbim despre un deces, divort sau alte contexte) sunt acele situatii cand vrei sa-ti umpli casa si sufletul cu cineva.Un animal de companie nu pune intrebari, nu emite judecati sau pretentii, el te iubeste neconditionat, tu la fel, situatie care iti poate implini nevoile afective umane de baza.Un lucru perfect normal si sanatos, recomandat si incurajat de terapeuti, atat timp cat acesta nu se transforma intr-o fuga sau frica de oameni, relatii intime si socializare.Cei care prefera animalele in locul oamenilorLipsa unui echilibru emotional, rani sufletesti netratate din trecut, deceptii, suferinte ii determina pe unii oameni sa-si implineasca nevoia de afectiune si prezenta prin intermediul animalului de companie.Acesta este, astfel, transformat intr-un substitut al relatiilor interumane, fie ca vorbim despre relatia parinte-copil sau femeie-barbat.Cei care si-au pierdut increderea in sine sau in cei din jur, in relatiile interumane, isi vor redirectiona in mod exagerat grija, atentia si afectiunea catre animalul de companie sau catre animalele de pe strada, din adaposturi.In spatele acestor comportamente sta bine ascunsa frica de o noua dezamagire, de suferinta, iar aceasta teama – daca nu primeste atentia si tratamentul cuvenite – duce, in relatia om-animal de companie, la comportamente de tip patologic.Sigur, mai exista acele persoane care au animale de companie si se simt foarte bine in prezenta lor, fara a avea insa un comportament patologic.Au o viata profesionala si sociala aglomerata, iar atunci cand ajung acasa, dupa o zi la birou plina de intalniri si discutii, prefera momentele de liniste si afectiune tacita in cadrul familiei, din care fac parte si animalutele, fara a fi nimic ciudat sau bolnavicios in asta.„Antrenament“ pentru viitori parintiExista o vorba care spune ca daca vrei sa afli cat esti de pregatita pentru un copil, ia-ti un animal de companie.Desi solicitarile si nevoile nu sunt nici pe departe de comparat, exista anumite modificari in programul si rutina zilnica oarecum comune: hranit, schimbat (nisipul) regulat, iesit afara zilnic la plimbare, mersul la doctor etc.Aceste activitati, felul in care te raportezi la ele, te pot ajuta sa iti faci o idee despre cat de pregatita esti sa sacrifici din timpul si confortul tau pentru un copil.Uiti deseori sa ii pui animalutului tau de mancare? Cu siguranta, este bine sa mai astepti pana sa devii mama sau tata…Renuntarea la animalCand, din diferite motive, medicale sau nu numai, esti nevoita sa renunti la animalul pe care le-ai iubit si ingrijit vreme indelungata, incepe lupta dintre ratiune si afectiune.Poate ca o solutie ar fi sa pui pe hartie ce castigi si ce pierzi in termeni de riscuri si beneficii emotionale pentru ambele parti implicate: tu si animalutul tau.Ruperea afectiva este, in general, o trauma, din orice punct de vedere alegem sa o discutam, fie ca este vorba despre un copil, partener, parinte sau animal de companie.Totusi, dimensiunile, timpul in care te vindeci, urmele lasate sunt discutabile de la caz la caz, si depind de temperamentul, sensibilitatea emotionala a fiecaruia, precum si de legatura afectiva care a fost intre partile implicate.Simboluri profundePoate fi animalul de companie bolnav si batran implicat intr-un proces de reparare? Adica facem toate eforturile sa il salvam. Dar daca, de fapt, salvam pe cineva drag noua, care a murit?Ei bine, daca in trecutul nostru exista asemenea traume legate de pierderea unei persoane dragi, cu siguranta se poate ca subconstientul sa suprapuna aceste situatii dureroase si sa ne transpuna automat in aceleasi frici, panici si emotii.Important este sa spui „stop“, sa te detasezi si sa constientizezi ca este o reactie de aparare a mintii, sa incepi sa faci – la nivel constient – diferenta dintre situatii, astfel incat sa nu repeti durerea, trauma si doliul.15 pisici si 8 cainiAceste persoane care au multe animale acasa, care tot salveaza catei si pisicute de pe strada, fac parte din tipologia Salvatorului – vorbind aici despre triunghiul psihologic Victima-Salvator-Persecutor.Exista rani din copilaria sau trecutul lor peste care s-a asezat timpul, dar nu si vindecarea.Nevoia lor de baza – atunci cand salveaza animalute de pe strada si ajung la un numar considerabil de animale de companie – este de a oferi (adapost, mancare).Este o nevoie de care poate ca au fost privati in anumite situatii, iar emotiile insecuritatii au lasat urme serioase asupra lor.Acum, acoperind aceste nevoi ale animalutelor, Salvatorul se simte protejat, iubit, rasplatit.O relatie normalaSa iti iubesti animalul de companie este perfect normal, cu efecte benefice de ambele parti. Cred ca relatia este bine sa fie asemanatoare relatiei parinte-copil.Acest lucru presupune sa nu se roteasca totul doar in jurul animalului sau propriului copil, sa ai si alte preocupari, sa le lasi spatiu, libertate, independenta, sa fie precum o completare, nu sa iti umpli un gol in aceasta maniera.Cat person vs dog personDenise Guastallo, profesor de psihologie la Universitatea Carroll, SUA, a realizat un studiu la care au participat 600 de studenti.Acestia au fost intrebati care este animalul lor favorit, apoi au fost supusi unui test pentru determinarea trasaturilor de personalitate.Rezultatele prezentate la intrunirea anuala a organizatiei Association for Psychological Science din 2014 au aratat ca persoanele cu o preferinta marcanta pentru caini erau realmente diferite de cele care iubeau pisicile.Adeptii cateilor tindeau sa fie mai energici, deschisi, dispusi sa respecte regulile, pe cand iubitorii de pisici s-au dovedit a fi mai introvertiti, sensibili, cu vederi mai largi si o tendinta spre neconformism.Sigur, la mijloc mai sunt si anumite credinte limitative de genul „iubesc cainii pentru ca sunt sinceri, pisicile sunt smechere si egoiste“, dar, de fapt, diferentele dintre aceste animale sunt rasa, nevoile diferite si, evident, tipologiile diferite”.A consemnat pentru Psihologies.ro, Catalina Cristescu.Citește mai mult »Părerea specialistului este FERMĂ: Este exagerata IUBIREA pentru… animale?