Din cuprinsul articolului
Pisicile pot dezvolta boala Alzheimer conform cercetătorilor de la Universitatea din Edinburgh. Studiul, publicat recent în European Journal of Neuroscience și citat de revista People, a analizat creierele unor pisici decedate de vârstă înaintată și a identificat acumulări de proteine toxice identice cu cele observate la pacienții umani cu Alzheimer.
Pisicile pot dezvolta boala Alzheimer
Cercetătorii de la Universitatea din Edinburghau au făcut o descoperire remarcabilă: pisicile în vârstă pot dezvolta o formă de demență similară bolii Alzheimer la oameni.
Vobim mai exact de acumulări de proteine toxice, plăcile de amyloid-beta, care se formează între celulele nervoase și perturbă comunicarea între acestea. Cercetătorii au constatat că aproximativ o treime dintre pisicile cu vârste peste 11 ani prezintă semne de disfuncție cognitivă, iar acest procent trece de 50% după vârsta de 15 ani.
Simptomele includ dezorientare, tulburări de somn, vocalizare excesivă (miorlăit constant) și o nevoie crescută de atenție din partea stăpânilor.
Sindromul de Disfuncție Cognitivă Felină
Afecțiunea a fost denumită Sindromul de Disfuncție Cognitivă Felină (CDS) și, deși relativ recent recunoscută clinic, este tot mai frecvent diagnosticată în rândul pisicilor de companie pe măsură ce speranța lor de viață crește.
Această descoperire al Sindromul de Disfuncție Cognitivă Felină (CDS) are o dublă importanță: nu doar că ajută veterinarii și proprietarii de pisici să identifice și să gestioneze mai bine simptomele la animalele în vârstă, dar ar putea și să contribuie la înțelegerea și tratarea Alzheimerului la oameni.
Pisicile, spre deosebire de șoarecii modificați genetic folosiți frecvent în cercetare, dezvoltă aceste modificări în mod natural, ceea ce le face un model mult mai relevant.
Simptome ale Sindromului de Disfuncție Cognitivă Felină (CDS)
Semnele CDS sunt subtile la început, dar devin mai evidente pe măsură ce boala progresează. Acestea pot include:
- Dezorientare: Pisica pare confuză, se rătăcește în locuri cunoscute, uită unde este litiera sau bolul de mâncare.
- Schimbări în interacțiunea socială: Devine mai retrasă, evită contactul sau, dimpotrivă, caută atenție excesivă.
- Tulburări ale ciclului somn-veghe: Doarme mai mult ziua și este activă, vocalizează sau se agită noaptea.
- Nepotrivirea la litieră: Uită să folosească litiera sau are accidente frecvente.
- Scăderea activității: Se joacă mai puțin, nu mai investighează mediul.
- Vocalizări excesive: Miaună fără motiv aparent, mai ales noaptea.
- Pierderea deprinderilor: Uită trucuri sau comenzi învățate anterior.
Cum se pune diagnosticul în cazul dezvoltării bolii Alzheimer
Diagnosticul se bazează pe vârsta pisicii, simptomele descrise de proprietar și excluderea altor boli (de ex. probleme renale, tiroidiene, dureri, afecțiuni neurologice). De obicei, medicul veterinar va recomanda analize de sânge, urină și, uneori, imagistică (RMN sau CT).
Tratament CDS la pisici
CDS nu se vindecă, dar simptomele pot fi gestionate prin:
- Diete speciale: Hrănirea cu diete bogate în antioxidanți, acizi grași omega-3 și alte suplimente (vitamina E, C, L-carnitină).
- Stimulare mentală: Jocuri, puzzle-uri, schimbări de mediu moderate pentru a menține interesul pisicii.
- Medicație: Anumite medicamente sau suplimente pot încetini progresia simptomelor (consultați întotdeauna medicul veterinar).
- Rutine zilnice: Menținerea unui program stabil pentru hrănire, joacă și interacțiune.
- Medii adaptate: Acces facil la litieră, apă, hrană și locuri de odihnă.
Progresia CDS este lentă și variază de la o pisică la alta. Cu management adecvat, multe pisici pot avea o calitate bună a vieții pentru o perioadă semnificativă de timp.
