Din cuprinsul articolului
Pisica și lumea arabă. Profetul Mahomed a avut o pisică la care a ţinut foarte mult; numele acesteia era Muezza. Legenda spune că, pregătindu-se să plece la rugăciune, Profetul a găsit o pisică culcată pe una din mânecile anteriului, şi, ca să nu o deranjeze, a tăiat mâneca, lăsând pisica să doarmă.
Mahomed a recomandat musulmanilor să trateze animalele ca pe membrii propriei familii, pentru că mila faţă de animale este parte a credinţei islamice. Dovadă a faptului că Mahomed avea pisici este şi afirmaţia soţiei sale Aisha, după ce a rămas văduvă: „Până şi pisica m-a lăsat singură”.
Pisica și legendele lumii arabe
În lumea arabă au circulat numeroase legende care aveau în centru pisica, pusă într-o lumină favorabilă. Una dintre acestea, datând din secolul XIV, spune că învăţatul Ibn Bashbad stătea la masă pe acoperişul unei moschei din Cairo, împreună cu un prieten.
Invățatul Ibn Bashbad și pisica
O pisică a apărut şi el i-a dat o bucată de peşte; pisica a plecat cu peştele în gură şi s-a întors. A mai primit o bucată şi iar a revenit. Şi tot aşa până când Ibn Bashbad s-a hotărât să o urmărească şi să vadă ce face cu hrana. Aşa a descoperit că pisica ducea peştele unei „surate” care nu putea să vadă.
Se spune că, impresionat de acest act dumnezeiesc, învăţatul a renunţat la toată averea sa şi a trăit în sărăcie până la moarte.
Profetul salvat de pisica unui însoțitor
Altă legendă spune că o pisică a salvat viaţa Profetului când acesta a fost atacat de un şarpe veninos. Pisica aparţinea unuia dintre însoţitorii lui Mahommed, Abu Huraryra, care o purta peste tot cu el.
Legea nescrisă a sultanului Al-Zahir Baybars
În Cairo, încă din secolul XIII, există o lege nescrisă (rămasă de la sultanul Al-Zahir Baybars), conform căreia locuitorii trebuiau să aibă grijă de pisicile din oraş şi să le hrănească.
În anii 1830, orientalistul britanic E.W. Lane a rămas surprins că vadă cum în fiecare după-amiază, o mulţime de pisici se adunau la Tribunalul din Cairo, unde lumea le aducea coşuri cu mâncare. T
radiţia continuă până în ziua de azi. Numărul pisicilor este foarte mare nu numai în Cairo, ci şi în Istanbul, Damasc şi alte oraşe. De asemenea, arta musulmană are numeroase referinţe la pisici, fiind „modele” mai ales pentru caligrafi.
