O veveriță gestantă nu a uitat sentimentul de siguranță de când a fost salvată! Ea s-a întors să aducă puii pe lume în același loc.
Un animal de companie puțin mai deosebit!
În Greater Kruger National Park din Africa de Sud, o femeie pe nume Simone, se afla în vizită la casa unui prieten când a văzut un pui de veveriţă căzând dintr-un cuib aflat în copac. Animăluțul era speriat, însă mama sa nu se găsea pe nicăieri.
Având un suflet mare și fiind o iubitoare declarată a animalelor, femeia nu a ezitat și a decis să salveze viața bietului pui.
Astfel, ea nu şi-ar fi imaginat niciodată că va avea o veveriţă pe post de animal de companie. Cu toate acestea, a ajuns mamă adoptivă pentru veveriţă, iar mai târziu avea să devină și bunică!
„Sincer, nu am crezut că acest pui mic va supravieţui, dar trebuia să încercăm să-l ajutăm”, a declarat Simone pentru The Dodo.
Cu trăsăturile caracteristice vârstei sale, bietul pui de veveriţă era atât de mic şi de firav, încât abia avea urme de blană.
„Când l-am luat în mână, corpul său era foarte rece şi era, evident, foarte speriat. Ochii săi erau încă închişi… L-am ţinut la cald şi în cele din urmă a încetat să mai ţipe”, povestește Simone.
A numit-o Dingetjie, și a decis să o ia acasă, iar de acum înainte, împreună cu prietenul său, au trebuit să se documenteze cât mai mult despre creșterea unei veverițe.
„Nu ştiam nimic despre creşterea unui veveriţe şi am făcut o mulţime de cercetări în acest sens”, a spus Simone. „Nu bănuiam că îngrijirea unei veveriţe ar putea fi atât de grea.”
Drept urmare, Simone a aranjat pentru Dingetjie un mic cuib într-o cutie de pantofi. La fel ca un pui de om, Dingetjie nu putea fi lăsată singură. Simone trebuia să ia veveriţa oriunde mergea.
„Ea m-a însoţit la muncă în fiecare zi pentru primele trei luni. În mod normal o hrăneam atunci când mă trezeam, iar când eram gata să plec o aşezam în fular sau cămaşă, unde putea beneficia de căldură”, a mai adăugat Simone.
Instinctele veveriţei Dingetjie şi-au făcut imediat simţită prezenţa când a fost lăsată liberă, dar cumva s-a asigurat că se va întoarce şi o va vizita pe mama ei adoptivă.
„În fiecare zi, vreme de câteva câteva luni, a fost un pic stresant să ne luăm la revedere; Mereu am crezut că ar putea fi ultima oară când o voi vedea. Însă în fiecare zi când mă întorceam acasă, ea mă aştepta sau poate mă vedea mergând spre casă din vreun copac şi după câteva minute venea înăuntru să mă salute”.
În cele din urmă, Simone a început să lase o fereastră deschisă, astfel încât Dingetjie putea să vină şi să plece după bunul său plac.
Când veveriţa avea aproximativ 6 luni, Simone a observat ceva impresionant:
„Ne-am dat seama că a început să ia în greutate”, a spus Simone. „Ştiam că s-a împrietenit cu celelalte veveriţe, dar nu bănuiam că şi-a găsit deja un partener. Apoi am descoperit că era gestantă.”
Dingetjie a ales să rămână în casa lui Simone pentru cea mai mare parte a sarcinii. A folosit hârtie igienică pentru a-şi construi un cuib într-un sertar.
Dingetjie a rămas din nou gestantă, iar de data aceasta ea construit mai multe cuiburi în casa lui Simone şi în cele din urmă a adus pe lume un pui adorabil şi sănătos.
„Are atât de multă încredere. Ea ne permite să-i privim, să-i atingem şi să-i ţinem puiul”, spune Simone. „N-am crezut nicio clipă că va rămâne cu noi. Dar asta a fost alegerea ei.”
