Mit sau realitate? De ce s-a ajuns la teama faţă de păsările de noapte?

Mit sau realitate? De ce s-a ajuns la teama faţă de păsările de noapte?Multă lume încă mai crede că păsările de noapte, după felul cum arată şi după felul cum cântă, sunt nişte vietăţi macabre, de groază, care aduc numai rău dacă le vezi sau dacă le auzi.Chiar dacă păsările răpitoare de noapte sunt de o varietate mare de specii – bufniţa, ciuvica, minuniţa, cucuceaua, ciuful de câmp sau de pădure, striga sau huhurezul, oamenii le consideră pe toate cucuvele sau bufniţe. Şi, mai mult se sperie de ele, crezând că aduc ghinion sau, mai rău, prevestesc moartea, potrivit extranews.ro.Până nu demult, oamenii simpli ucideau păsările de noapte atunci când le vedeau, crezând că astfel vor „alunga răul”.Dar cum s-a ajuns la acestă superstiţie? Ei bine, explicaţia este foarte simplă. În secolele trecute, înainte de se folosi electricitatea, oamenii îşi iluminau locuinţele cu ce aveau: lămpi de petrol, opaiţe, lumânări. În plus, ei se culcau la ora la care venea întunericul. Doar în casele unde cineva era grav bolnav sau pe moarte, era lumina aprinsă.Așadar, păsările de noapte sunt atrase de lumină, deci avem răspunsul la întrebarea: De ce cântă la mort? Ele apar în zona acelei locuinţe, unde lumina la fereastră şi un om pe moarte în acea casă. Iar oamenii, în simplitatea lor de gândire şi în teama de orice nu înţeleg, să asocieze cântatul (destul de „horror”), noaptea (care era oricum înspăimântătoare deoarece vizibilitatea era mai redusă, liniştea mai mare, deci sunetele mult mai puternice), aspectul păsărilor, cu faptul că ele şi numai ele au adus sau au anunţat moartea celui drag.Aşa s-a ajuns la teama faţă de păsările de noapte şi chiar la măsuri extreme ca alungarea sau chiar uciderea lor.Haideți să spulberăm acest mit și să vedem partea frumoasă a acestor păsări:O familie de pisici locuiește în căsuța unor bufnițe