Din cuprinsul articolului
Universitatea de Stat din Oregon a efectuat o cercetare cu obiectivul de a identifica gradul de atașament al pisicilor față de proprietarii lor. Mustăcioasele arogante au fost puse într-o situație ciudată pentru ele iar cercetătorii au observat reacția pufoșeniilor în prezența sau în lipsa stăpânilor.
Într-una din situații, o pisică este condusă într-o cameră ciudată alături de stăpânul ei. După două minute, stăpânul părăsește camera iar micuța felină este lăsată de izbeliște în camera necunoscută. După alte două minute, proprietarul pisicii revine în încăpere.
Comportamentul pisicii și al copiilor este identic atunci când ies din zona de confort
Cercetătorii au urmărit să analizeze modul în care reacționează pisica atunci când stăpânul ei lipsește și cum reacționează când acesta revine în cameră. Comportamentul pisicii a avut următorul pattern:
- cu proprietarul în cameră reacția ei a fost următoarea: Ce este acest loc ciudat? Ce facem aici?”
după ce stăpânul a ieșit din cameră și pisica a rămas singură:„O, nu! Nu mă lăsa aici! Nu știu ce este acest loc! Întoarce-te! Hei, întoarce-te aici! Acest loc arată, miroase și pare ciudat. Mi-e frică!”
- revine stăpânul:”Ah! Bine, mult mai bine. Știi, camera asta nu este atât de rea până la urmă, nu-i așa? Arăți destul de calm. Asta înseamnă că ar trebui să fiu calmă, nu?
Cu toate că acest experiment poate părea o pierdere de timp, oamenii de știință pot culege foarte multe date dintr-un experiment atât de simplu. Rezultatul este important deoarece modul în care reacționează pisicile este identic cu felul în care se comportă copii și cățeii mici atunci când ies din zona de confort.
Câinii și pisicile manifestă flexibilitate socială în ceea ce privește atașamentul față de oameni
Psihologii definesc acest comportament drept atașament sigur. Adică, atunci când un copil are o relație cu părintele lui, simpla prezență a acestuia îi oferă calm și confort indiferent de cât de ciudată ar fi situația.
Pe de altă parte, fără prezența mamei sau a tatălui, copilul este precaut, speriat și nesigur. Această situație se modifică la 180 de grade, odată ce în cameră a pășit unul dintre părinți.
Copilul se va simți suficient de confortabile pentru a explora locul iar sentimentul de intimidare dispare. Situația descrisă este ceea ce psihologii numesc ”test de bază sigură”.
În urmă cu două decenii, cercetătorii au realizat un experiment similar dar subiecții au fost atunci câinii, care la fel ca în cazul pisicilor se simt mult mai confortabili cu stăpânii lor în preajmă.
Kristyn Vitale, autorul studiului a precizat că ”Precum câinii și pisicile manifestă flexibilitate socială în ceea ce privește atașamentele lor față de oameni.Majoritatea pisicilor simt un atașament sigur față de proprietarul lor și îl folosesc ca sursă de siguranță într-un mediu nou”.
În ciuda faptului că acest experiment nu a fost singurul de acest fel, a fost însă cel mai extins studiu de măsurare a fenomenului descris. Universitatea de Stat din Oregon a realizat cercetarea cu aproximativ 80 de pisici în vârstă de opt luni, după care l-a repetat și cu pisicile adulte, potrivit stiai.net.
