Din cuprinsul articolului
Ce fel de pisică este Angora turcească? Angora turcească este o rasă de pisici cunoscută pentru trupul său lung, grațios, aproape ca al unei balerine, și blana sa moale și mătăsoasă. Aceste pisici sunt considerate comori în patria lor natală, Turcia.
În ciuda aspectului lor delicat, Angora turcească este jucăușă și poate dezvolta legături afectuoase cu stăpânii săi, fiind prietenoasă și cu copiii și alte animale de companie.
Ce fel de pisică este Angora turcească?
Originea rasei Angora turcească datează din Turcia secolului al XV-lea. La început, se credea că toate pisicile din această rasă aveau blană albă și ochi verzi sau albaștri.
De-a lungul timpului, s-a înțeles că Angora turcească poate avea o varietate de culori și variante.
Angora turcească prosperă în diverse medii, dar se simte cel mai bine într-o casă plină de iubire și atenție. Comparativ cu alte pisici, Angora turcească are nevoi specifice și nu tolerează să fie ignorată.
Cu un nivel de energie ridicat, devine obraznică când se plictisește, manifestându-și nevoile în mod creativ, cum ar fi deschiderea dulapurilor, pornirea robinetelor sau răsturnarea obiectelor de pe mese.
Caracteristici ale Angorei Turcești:
- Greutate: Între 5 și 9 kilograme
- Lungime: Între 30 și 45 cm
- Blană: Lungă, mătăsoasă și strălucitoare
- Culoarea blănii: Alb, cu variante de lavandă, ciocolată sau Himalaya, cu dungi sau albă cu pete portocalii
- Culoarea ochilor: Albastru deschis, safir, smarald, verde-auriu, aur, chihlimbar, cupru sau două culori complet diferite
- Speranța de viață: 13 ani sau chiar mai mult
Angora turcească este o rasă naturală
Angora turcească este o rasă naturală, nealterată de intervenția umană, care și-a găsit originile în Turcia în secolul al XV-lea.
Chiar dacă nu se cunosc origini precise, se crede că provin din pisica sălbatică africană, iar părul lor lung și mătăsos este rezultatul unei mutații spontane.
Legenda spune chiar că fondatorul credinței islamice, Mohamed, iubea atât de mult pisicile încât și-a sacrificat confortul personal pentru a nu-i deranja somnul Angorei turcești care dormea în brațele sale, conform unei povestiri populare.
Prima mențiune scrisă a acestei rase de pisici datează din secolul al XVI-lea în Franța. Angorele turcești au fost expuse la primele spectacole de pisici din sfârșitul secolului al XIX-lea.
Crescătorii de pisici persane au început să le includă în programele lor de reproducere.
Acest lucru, din păcate, a dus la scăderea populațiilor de Angore turcești din Europa.
În răspuns, aceste pisici au devenit comori naționale în Turcia, și s-a instituit un program de reproducere la Grădina Zoologică din Ankara pentru a menține specia vie și autentică, potrivit inlesa.ro.
