Boala fatală care a decimat 85% din populaţia diavolilor tasmanieni. Ce se întâmplă cu ei după 3.000 de ani!

Diavolul tasmanian a dispărut de pe continentul australian acum cel puțin 3000 de ani. Până acum, singurul loc în care mai erau prezent astfel de exemplare era insula Tasmania. Deoarece aceste animale au fost văzute ca o amenințare la adresa celorlalte animale din Tasmania, diavolii au fost vânați până în 1941, când au devenit specie protejată oficial.

Citește și:

Acum, la 3.000 de ani de la dispariție, zeci de mamifere carnivore au fost lăsate libere într-un sanctuar de 400 de hectare, la nord de Sydney, New South Wales, potrivit BBC. 

Preşedintele Aussie Ark, Tim Faulkner, a menționat că această operaţiune „istorică”, desfăşurată în lunile iulie şi septembrie, este prima etapă a unui program de conservare menit să creeze o populaţie protejată, în condiţiile în care mamiferul este ameninţat pe insula Tasmania cu o formă gravă de cancer contagios.

Citește și:

După 16 ani de eforturi, care au implicat implementarea în Australia continentală a celui mai mare program de creştere a diavolilor tasmanieni, Faulkner consideră că este „incredibil” să fi ajuns aici.

Sarcophilus harrisii nu este periculos pentru oameni sau animale, dar se apără dacă este atacat, ceea ce poate provoca răni grave.

Acest marsupial nocturn a fost lovit din 1996 de o boală – tumoarea facială transmisibilă a diavolului tasmanian (DFTD) – fatală în aproape 100% din cazuri, care a decimat 85% din populaţie, făcând în prezent din diavolul tasmanian o specie în pericol de dispariţie.

Acest cancer contagios este transmis prin muşcăturile provocate de alţi diavoli tasmanieni – foarte agresivi şi cu fălci puternice – atunci când se împerechează sau se luptă.

Animalele mor de foame când tumora le ajunge la gură, împiedicându-le să mănânce. Se estimează că 25.000 de exemplare de Sarcophilus harrisii trăiesc încă în sălbăticie, comparativ cu 150.000 înainte de apariţia acestei boli. Pe de altă parte, în Australia continentală, diavolii tasmanieni au dispărut probabil acum 3.000 de ani, decimaţi de dingo.

Programul îşi propune să creeze o „populaţie de rezervă” în faţa unei boli în prezent incurabile, participând în acelaşi timp la refacerea faunei native.