Din cuprinsul articolului
Vești încurajatoare pentru iubitorii de animale: câinii și pisicile pot încetini declinul cognitiv, oferind mai mult decât afecțiune — oferă și un sprijin real pentru sănătatea creierului.
Studiul condus de Adriana Rostekova, cercetătoare la Universitatea din Geneva, a analizat datele a mii de adulți de peste 50 de ani, pe parcursul a 18 ani, din cadrul Survey of Health and Retirement in Europe. Rezultatele au fost publicate în Scientific Reports și indică o legătură clară între deținerea unui animal de companie și menținerea anumitor funcții cognitive esențiale.
Concret, persoanele care au avut câini au demonstrat o memorie mai bună, atât imediată, cât și pe termen lung. În schimb, proprietarii de pisici au avut un ritm mai lent al declinului în ceea ce privește fluența verbală. Pe de altă parte, peștii și păsările — deși pot fi drăguți și relaxanți — nu au prezentat o influență semnificativă asupra sănătății cognitive.
Această descoperire sugerează că tipul de animal contează. Nu e vorba doar de a avea orice animal în casă, ci de interacțiunea și complexitatea relației pe care o creezi cu el.
De ce funcționează? Emoțiile, stimularea cognitivă și conexiunile sociale contează
Într-o lume în care populația globală îmbătrânește accelerat, iar cazurile de demență cresc de la an la an, cercetătorii consideră că interacțiunea frecventă și dinamică cu câinii și pisicile oferă o stimulare cognitivă importantă.
De exemplu, câinii implică rutine zilnice, plimbări, reguli, comenzi și socializare, toate acestea solicitând constant creierul. Iar în cazul pisicilor, temperamentul lor imprevizibil și independența stimulează zone ale creierului legate de atenție, empatie și adaptabilitate.
Mai mult, contactul cu aceste animale crește activitatea în cortexul prefrontal și girusul frontal inferior — zone ale creierului asociate cu gândirea critică, luarea deciziilor și comunicarea.
Relația cu un câine mai implică și socializare indirectă: ieșirile în parc, interacțiunea cu alți proprietari, discuțiile spontane. Pentru mulți vârstnici, acești factori reprezintă o sursă valoroasă de conexiune umană, care la rândul ei ajută la menținerea agilității mentale. Pisicile, deși mai solitare, pot umple golul afectiv și compensa prin rutină și prezență constantă lipsa unei rețele sociale reale.
Pe de altă parte, peștii și păsările, cu un grad mai mic de interacțiune emoțională și cognitivă, nu par să ofere același tip de stimulare. Durata lor de viață mai scurtă, dar și lipsa unei legături complexe cu stăpânul, limitează impactul pozitiv asupra creierului.
Un mod plăcut și eficient de a preveni degradarea mentală
Andrew Scott, autorul cărții The Longevity Imperative, afirmă că sistemul de sănătate trebuie să depășească granițele medicinei tradiționale. El susține că prevenția, stilul de viață și micile alegeri zilnice joacă un rol esențial în menținerea sănătății mentale și fizice. Iar studiul Adrianei Rostekova confirmă această viziune: uneori, cheia pentru o minte sănătoasă nu se află într-un cabinet medical, ci într-o coadă care se mișcă frenetic la ușa ta sau într-o pisică care îți toarce în poală.
Ce e cel mai frumos? Că animalele nu vin doar cu beneficii cognitive, ci și cu emoții, cu bucurii și cu sens. Îți dau un motiv să te ridici din pat dimineața, te responsabilizează și îți aduc un strop de afecțiune pură în fiecare zi. Nu poți spune asta despre pastile sau despre aplicațiile de memorie.
Într-o eră în care singurătatea, izolarea și inactivitatea sunt dușmani invizibili, dar puternici ai sănătății mintale, pisicile și câinii pot deveni aliați valoroși. Așa că, dacă te apropii de pensionare sau ai în familie pe cineva care începe să uite prea des unde și-a pus ochelarii, poate nu ar strica să faci loc unui nou membru blănos în casă. S-ar putea să nu fie doar drăguț — ci și salvator.
