Din cuprinsul articolului
Papuci mestecați. Mobilă zgâriată. Perdele sfâșiate. Toate acestea sunt potențiale dovezi că patrupedul sau pisica dumneavoastrăse face vinovat de o infracțiune. Este privirea lor tristă un indiciu al vinovăției? Își dau seama că au făcut ceva greșit? Sau „privirea lor vinovată” ar putea fi o reacție la răspunsul emoțional la aflarea infracțiunii?
Trăirea armonioasă în cadrul unui grup social implică, în general, respectarea unor reguli. Animalele învață regulile observând și urmând alți membri ai grupului câinii sălbatici pot fi văzuți urmând membrii grupului lor care sunt în vârstă și, probabil, înțelepți.
Comportamentul animalelor de companie
Regulile comportamentale sunt, de asemenea, învățate prin încercări și erori. Comportamentele care nu sunt productive sau care aduc consecințe neplăcute nu sunt repetate.
Fiecare gospodărie are propriul set de reguli sociale sau așteptări comportamentale atât pentru oameni, cât și pentru animalele de companie. Ceea ce este considerat „corect” într-o gospodărie poate fi „greșit” în alta. Atunci când aduceți un nou animal în casă, acesta se alătură gospodăriei dumneavoastră fără a cunoaște în mod natural regulile sociale.
Încă de la început, animalul de companie va începe să facă alegeri comportamentale bazate pe nevoile sale individuale și va căuta în mod natural oportunități să-și satisfacă obiectivele de bază. Companionul va căuta hrană, apă, obiecte de joacă și un loc confortabil de odihnă, dar nu va ști că unele alimente, obiecte sau mobilier sunt destinate doar oamenilor.
În timp, prin dresaj, animalul de companie poate învăța care sunt comportamentele pe care le preferați, comportamentele „corecte”, și care nu le preferați, cele „greșite”. Atunci când animalul de companie abordează un comportament pe care îl considerați greșit, probabil că dresajul în acel context este incomplet.
De exemplu, este posibil să vă fi învățat animalul de companie să nu zgârie obiectele atunci când nu sunteți în cameră, dar este posibil să nu fi mers până la capăt cu învățarea animalului de companie că zgârierea nu este o opțiune, chiar și în absența dumneavoastră.
Atunci când animalul de companie alege un comportament care încalcă regulile casei, cum ar fi furtul de mâncare interzisă, atunci, în acel moment, animalul de companie nu se gândește probabil dacă acest comportament este „corect” sau „greșit”.
În mintea animalului dumneavoastră de companie, acțiunea va aduce o recompensă imediată. De fapt, în momentul în care veți descoperi mâncarea lipsă, animalul dvs. de companie nici măcar nu își va aminti că a luat decizia.
Pot să-mi învăț câinele ce comportamente sunt bune ?
Atunci când animalul dumneavoastră de companie se plimbă prin casă, asigurați-vă că îl supravegheați. Supravegherea directă vă permite să interveniți prompt înainte ca animalul dvs. de companie să ajungă la un obiect sau să înceapă să se ghemuiască. Când observați că animalul se apropie de acel obiect sau loc tentant, întrerupeți-l calm.
Puteți scutura o pungă de dulciuri sau scârțâi o jucărie, sau îl puteți chema cu bucurie la dumneavoastră. Oferiți întotdeauna o recompensă pentru atenția lor. Ghidați-vă animalul de companie spre o jucărie sau spre o zonă adecvată pentru baie.
În timp, puteți clarifica și mai mult regulile pentru animalul de companie. De exemplu, dacă are tendința de a fura mâncare de pe masă, îl puteți învăța să se întindă întotdeauna pe un covoraș în timp ce oamenii mănâncă.
Puteți plasa intenționat o pereche de pantofi ispititori pe podea și puteți lăsa o jucărie nouă în apropiere pentru a vă recompensa câinele pentru că a lăsat pantofii.
Așezați un punct de zgâriere lângă un scaun pe care pisica îl zgârie în mod necorespunzător. Există multe exemple posibile.
Trebuie să-mi cert animalul de companie atunci când descopăr că a greșit?
Nu este niciodată potrivit să vă mustrați animalul de companie pentru o infracțiune deja comisă, indiferent dacă infracțiunea a avut loc cu 10 ore mai devreme sau cu doar 10 secunde. În primul rând, pedeapsa este ineficientă dacă nu are loc la câteva secunde de la comiterea comportamentului. Mai important, chiar și o mustrare verbală poate declanșa un răspuns de frică care poate afecta grav relația cu micuțul comapnion.
În cele din urmă, din cauza întârzierii, această pedeapsă „după faptă” nu va schimba motivația prietenului blănos de a face acel comportament în viitor.
Faptul de a fi certat în prezența dovezii nu va face decât să vă învețe animalul de companie să se teamă în prezența dovezii. De exemplu, să spunem că a defecat pe podea. Vă întoarceți și găsiți o grămadă de fecale.
Animalul vine să vă întâmpine, iar dumneavoastră îl certați. A doua zi, animalul dvs. de companie își face din nou nevoile pe podea. Dintr-o dată, există o grămadă de fecale pe podea!
Acum, va vedea scaunul și va experimenta teamă, știind că vă veți supăra când veți vedea grămada. Patrupedul sau pisica nu va înțelege că nu ar fi trebuit să depună în primul rând. Cu toate acestea, poate avea o privire de împăcare, o privire „vinovată” atunci când intrați în camera cu fecale.
Ce este mai exact o privire vinovată și de ce apare?
Capul în jos. Ochii întorși. Umerii încovoiați. Coada care lovește podeaua. Corpul se retrage. Animalul tău de companie pare vinovat, poate chiar scuzat, nu-i așa? GREȘIT! Postura și atitudinea corpului animalului tău de companie nu indică vinovăție sau remușcare, ci reprezintă un răspuns la postura și atitudinea corpului tău.
Când descoperi că papucii tăi favoriți au fost distruși sau că noua ta canapea a fost zgâriată, reacționezi în mod natural cu o încruntare, un suspin sau poate chiar un țipăt.
Câinele sau pisica răspunde imediat cu o postură pe care o interpretați ca fiind de vinovăție, dar, în schimb, postura pe care o observați este o postură de liniștire sau de supunere și nu reflectă emoția de vinovăție.
Ce este mai exact o privire vinovată și de ce apare?
Capul în jos. Ochii întorși. Umerii încovoiați. Coada bate în podea. Corpul se retrage. Animalul tău de companie pare vinovat, poate chiar scuzat, nu-i așa? GREȘIT! Postura și atitudinea corpului animalului tău de companie nu indică vinovăție sau remușcare, ci reprezintă un răspuns la postura și atitudinea corpului tău.
Sunt semnificative privirile vinovate?
Privirile vinovate semnifică teama, îngrijorarea sau anxietatea animalului de companie ca răspuns la o potențială confruntare. Cercetările sugerează că patrupezii cu o privire vinovată nu arată dovezi că sunt conștienți de faptul că au avut un comportament greșit. Cineva nu ar simți vinovăție dacă nu ar fi conștient că a fost comisă o infracțiune.
Privirea pe care animalul dvs. de companie v-o aruncă atunci când este mustrat nu reprezintă vinovăție, ci este doar efortul animalului de a comunica îngrijorarea cu privire la o potențială confruntare.
Câinii supuși își coboară capul, se apleacă și își feresc privirea atunci când încearcă să dezamorseze o situație sau să își liniștească stăpânii. În gospodăriile cu mai mulți câini, câinele care pare vinovat poate fi cățelul nevinovat. De exemplu, dacă sunt doi câini acasă și câinele A mestecă ziarul, câinele B poate părea vinovat pentru că el este pacificatorul din pereche.
Vinovat sau nevinovat – ar trebui să ne pese?
Să nu credeți că incapacitatea de a simți vinovăția va avea ca rezultat un animal de companie imposibil de dresat. Animalele noastre de companie pot învăța și chiar învață să înțeleagă regulile familiei. Comunicarea consecventă a regulilor importante, împreună cu un dresaj bazat pe recompense, reduce șansele de ”infracțiuni”.
Dacă partenerul cu blană manifestă în mod constant comportamente nedorite, nu ezitați să vă consultați cu un profesionist în domeniul comportamentului. Fiți siguri că animalele de companie nu trebuie să se simtă vinovate pentru a fi bine educate!
Avem o mulțime de sentimente pentru animalele noastre de companie. Haideți să lăsăm deoparte sentimentul de vinovăție și să ne concentrăm pe dragoste și afecțiune! Informații culese de pe vcahospitals.com.
