Din cuprinsul articolului
De la „Tom și Jerry” până la „Fermierul din Dell”, cultura pop este plină de șoareci care iubesc brânza. De fapt, există chiar și o mascotă a șoarecilor cu acest aliment în nume: Chuck E. Cheese. Dar oare șoarecii adevărați tânjesc cu adevărat după un Gruyere cu gust de nucă și miros? Nu chiar.
Pentru început, nu toți șoarecii sunt la fel. Șoarecii sunt un grup divers care alcătuiesc mai multe genuri diferite, inclusiv Apodemus, șoarecii de câmp, și Mus, sau șoarecii standard.
Șoarecii nu sunt identici
Fiecare specie de șoarece este obișnuită cu propriul habitat, cum ar fi șoarecele pigmeu de deșert (Mus indutus) din sudul Africii sau șoarecele de stepă (Mus spicilegus) din Europa de Est. Dar șoarecele cu care oamenii sunt cel mai familiarizați este șoarecele de casă (Mus musculus).
Șoarecele de casă a evoluat probabil în Asia Centrală și de Sud, a declarat Megan Phifer-Rixey, un biolog evoluționist de la Universitatea Drexel din Philadelphia care studiază această specie. Dar, cu ajutorul oamenilor, aceste rozătoare s-au răspândit în întreaga lume, iar când vine vorba de hrană, nu sunt deosebit de pretențioase.
Un șoarece de casă va mânca cam tot ce se află în apropiere, a spus Phifer-Rixey. Aceasta ar putea include cereale, insecte, gunoaie și da, brânză, dacă este disponibilă. Dar brânza nu este, în niciun caz, mâncarea preferată a unui șoarece, a precizat biologul Megan Phifer-Rixey.
În schimb, ceea ce șoarecii de casă par să iubească cu adevărat este untul de arahide. „Ei au un bun simț al mirosului, iar acesta are un miros destul de puternic”, a spus Phifer-Rixey. În plus, untul de arahide are o mulțime de proteine și grăsimi, pe care șoarecii le găsesc atractive, a adăugat biologul.
Untul de arahide este, de asemenea, recomandat de mulți exterminatori și specialiști în controlul dăunătorilor ca momeală pentru șoareci. Phifer-Rixey a spus că a auzit de unele persoane care au încercat să prindă șoareci de casă amestecând bucățele de șuncă în untul de arahide, iar pentru cercetările sale, va adăuga niște ovăz pentru a împiedica capcanele să devină prea lipicioase.
De unde a apărut această poveste?
Așadar, dacă șoarecii sunt pur și simplu ambivalenți față de brânză, de unde a apărut ideea șoarecilor iubitori de brânză? Această întrebare, din păcate, nu pare să aibă un răspuns definitiv.
O teorie aparent nedovedită care circulă pe internet este că oamenii își țineau odată brânza pe rafturi deschise, spre deosebire de alte alimente depozitate în borcane sau atârnate de tavan. Deoarece brânza era ușor accesibilă șoarecilor, oamenii ar fi putut vedea șoareci mâncându-și brânza, ceea ce a dus la trocul modern sau cel puțin așa spune povestea.
În ceea ce privește momentul în care a apărut ideea, aceasta ar putea să dateze de sute sau mii de ani. Unii au descoperit că filozoful Lucius Annaeus Seneca, care a trăit în secolul I d.Hr., părea să considere de la sine înțeles faptul că șoarecilor de casă le place brânza.
„‘Șoarecele’ este o silabă”, scria filosoful într-o scrisoare către prietenul său Lucilius, potrivit unei traduceri a operelor sale efectuată de Richard Mott Gummere, fost profesor de latină la Haverford College din Pennsylvania. „Acum, un șoarece își mănâncă brânza; prin urmare, o silabă mănâncă brânza”.
Așadar, este posibil ca această poveste despre șoareci și brânză să fi existat de când șoarecii și oamenii (și brânza) au coexistat, de pe holurile Romei antice până la arcadele pentru copii inspirate de rozătoarele din lumea modernă, potrivit livescience.com.
