„De ce venim constant, de ce suntem aşa ţanţoşi, de ce aducem flori?
Ca să arătăm că o problemă creată de om în zeci de ani se poate rezolva cu efort lung, constant şi asiduu, chiar şi în România.
Ca să arătăm că mizeria, sărăcia şi precaritatea acţiunii se pot înlocui cu igienă, curăţenie şi bună organizare, chiar şi în România.
Ca să înlocuim furia, prostia şi încrâncenarea care însoţesc subiectul câinilor, cu zâmbetul unei flori şi echilibrul omeniei, chiar şi în România.
Toate astea şi încă două-trei-treizeci, pentru că suntem medici şi murim de dragul meseriei noastre.
Pentru că 30 e media vârstei noastre şi nu ne-a plăcut România primilor noştri treizeci de ani.
Pentru că noi facem vremurile şi vrem să le facem bune de trăit. Chiar şi în Romania”.
