Data de 16 februarie este însemnată ca fiind, în fiecare an, „Nedeea Lupilor”. Legendele spun că la miezul iernii, în ziua Sânpetrului de Iarnă, numită și „Nedeea Lupilor”, lupii primesc partea lor de hrană pentru tot anul. Atunci, în miez de noapte, Sânpetru se arată înaintea lor călare pe un cal alb, le aduce ofrande și le dă dezlegare să prade animale și oameni. „Lupu se zice că e câinele lui Sf. Petru şi unde-i porunceşte el, acolo face pradă. Când se strâng mai mulţi lupi la un loc, de urlă, se zice că se roagă lui Sf. Petru să le rânduiască pradă. El îi orânduieşte după pradă când se adună la urlătoare, de obicei pe la răspântii: „Tu să mănânci oaia lui cutare din cutare sat, tu, porcul cutăruia; tu, pe cutare om etc.“ Şi cică pe cine o rândui Sf. Petru câinilor lui, nu scapă nici în gaură de şarpe”.Lupul – de la animal totem la „câinele lui Sânpetru”Este cunoscut faptul că cea mai puternică imagine pe care a avut-o antichitatea despre populaţia din această parte a lumii a fost strania simbioză între lupi și daci. De la animale totem în precreștinism, investite cu sacralitate, apărătoare ale obștei și spaimă a dușmanilor, odată cu creștinismul lupii au devenit „câinii lui Sânpetru”, punându-se în slujba lui și dându-i deplină ascultare. Sursa: Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român
