Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor a fost adoptat de către Liga Internaţională a Drepturilor Animalelor şi de Ligile Naţionale Afiliate în cadrul Întâlnirii Internaţionale pe tema Drepturile Animalelor ce a avut loc la Londra, în perioada 21-23 septembrie 1977.

Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor a fost proclamată în mod solemn la Paris în 15 octombrie 1978 la sediul UNESCO.

Citește și:

Textul, revizuit în 1989 de Liga Internaţională a Drepturilor Animalelor, a fost trimis în 1990 Directorului General al UNESCO şi a fost făcut public în acelaşi an.

 

Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor

 

Preambul Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor

Considerând că Viaţa este unică, toate fiinţele având origine comună şi diferenţiindu-se în decursul evoluţiei speciilor,

Citește și:

Considerând că toate fiinţele posedă drepturi naturale şi că orice animal cu un sistem nervos are drepturi specifice,

Considerând că dispreţuirea şi chiar simpla ignoranţă a acestor drepturi naturale produc distrugeri grave Naturii şi conduc omul la comiterea de crime împotriva animalelor,

Considerând că coexistenţa speciilor implică recunoaşterea de către specia umană a dreptului la existenţă a celorlalte specii animale,

Considerând că respectul omului faţă de animale este inseparabil de respectul omului pentru om,

Se proclamă:

Articolul 1 – Toate animalele au în mod egal dreptul la existenţă în cadrul echilibrului ecologic. Această egalitate nu exclude diversitatea speciilor şi indivizilor.

Articolul 2 – Orice formă de viaţa animală are dreptul să fie respectată.

Articolul 3

1. Niciun animal nu trebuie supus unor rele tratamente sau unor acte de cruzime.
2. Dacă uciderea unui animal este necesară aceasta trebuie sa fie instantanee, nedureroasă şi să nu inducă teamă.
3. Animalul mort trebuie tratat cu decenţă.

Articolul 4

1. Animalele sălbatice au dreptul de a trăi şi de a se reproduce în libertate în mediul lor natural.
2. Privarea prelungită de libertate, vânătoarea şi pescuitul sportiv, precum şi orice folosire a animalelor sălbatice în alte scopuri care nu sunt vitale sunt contrare acestui drept fundamental.

Articolul 5

1. Orice animal care este dependent de om are dreptul la întreţinere adecvată şi îngrijire.
2. În nicio circumstanţă el nu trebuie omorât în mod nejustificat şi nici abandonat.
3. Toate formele de creştere şi utilizare a animalului trebuie să respecte psihologia şi comportamentul specific speciei respective.
4. Expoziţiile, spectacolele, filmele care folosesc animale trebuie să le respecte demnitatea şi să nu comporte în niciun fel violenţă.

Articolul 6

1. Experimentele pe animale care induc suferinţa fizică sau psihică violează drepturile animalelor.
2. Trebuie dezvoltate şi implementate sistematic metode alternative.

Articolul 7

Orice act care nu este necesar şi care implică moartea unui animal precum şi orice decizie care duce la un asemenea act constituie crimă împotriva vieţii.

Articolul 8

1. Orice act care pune în pericol supravieţuirea unei specii sălbatice precum şi orice decizie ce duce la un asemenea act este echivalent
cu genocidul şi este o crimă împotriva speciei.
2. Masacrarea animalelor sălbatice, poluarea şi distrugerea biotipurilor sunt acte de genocid.

Articolul 9

1. Statutul legal specific al animalelor precum şi drepturile lor trebuie să fie recunoscute prin lege.
2. Protecţia şi siguranţa animalelor trebuie reprezentate la nivelul Organizaţiilor Guvernamentale.
Articolul 10 – Autorităţile educaţionale şi şcolare au obligaţia să asigure încă din copilăriei instruirea cetaţenilor în scopul observării, înţelegerii şi respectului pentru animale.