Sorin Breazu
Misterul originii carapacei la ţestoase a fost dezlegat de cercetători, după ce au analizat o fosilă veche de 260 de milioane de ani.
Dacă restul animalelor cu „armură”, precum şopârlele sau tatuul, îşi formează excrescenţele osoase pe piele, ţestoasele sunt singurele care unesc coaste şi vertebre pentru a forma o carapace în care se găsesc peste 50 de oase.Paleontologii erau chinuiţi de multă vreme de originea carapacei, neavând date despre evoluţia ţestoaselor timp de o lungă perioadă de timp. O echipă de la Universitatea Yale, care a studiat fosilele unei reptile bizare, numite Eunotozaur, un predecesor al ţestoasei din urmă cu 260 de milioane de ani, a rezolvat enigma.
Până de curând, cea mai veche fosilă de ţestoasă cunoscută era una veche de 215 milioane de ani şi avea carapacea complet dezvoltată. Studiul a descoperit că Eunotozaurul avea nouă coaste lăţite, cât şi vertebre alungite, similare cu cele găsite la ţestoase.
Cercetătorii au dedus că animalul preistoric nu avea muşchi intercostali, care sunt folosiţi pentru respiraţie. Nici ţestoasele nu au acest ţesut, ele folosind alţi muşchi pentru a respira.
