Sari la conținut
Home » Cât de repede acceptă pisica ta o altă pisică?

Cât de repede acceptă pisica ta o altă pisică?

Pisica vedetă pasionată de alpinism!

Cât de repede acceptă pisica ta o altă pisică? Când deții o singură pisică, aceasta este adesea preocupată doar de bunăstarea sa și de relația cu omul său companion. Unele pisici tolerează mai greu perioadele de singurătate, iar în astfel de cazuri, aducerea unui companion, de obicei un alt felin, de preferat un pui de pisică, este indicată.

După perioada de adaptare a noului companion la casă și la locatarul existent, de obicei, cel mai recent venit rămâne într-o poziție subordonată față de pisica deja stabilă în locuință.

Cât de repede acceptă pisica ta o altă pisică?

Femela admisă ulterior pe teritoriul unui mascul acceptă mai ușor subordonarea. Masculul adus pe teritoriul altui mascul poate să accepte ușor subordonarea în stadiile timpurii.

Poate să încerce să preia conducerea la maturitate, mai ales după îmbătrânirea primului mascul.

În situații în care mai multe femele cresc în aceeași locuință și coexistă, se stabilesc relații complexe, ținând cont de ciclul de călduri, gestație, naștere, alăptare și creșterea puilor mici.

De obicei, cea mai în vârstă devine sprijinul sau alinarea celorlalte femele sau a puilor acestora. Ea se dedică colectivității, fiind prezentă la evenimente precum nașterile, alăptarea, educarea puilor, intervenind și ajutând când este nevoie.

Pisicile sunt atente la detaliile precum dacă și ceilalți masculi mănâncă aceeași hrană, și sunt atente la ordinea în care servim indivizii din colectivitate cu porții de „ceva bun”.

În cazuri nefericite, un motan mai „fin” poate fi marginalizat de ceilalți motani. Cu toate eforturile de a corecta situația, stăpânii se văd uneori nevoiți să-l ofere unei alte familii unde va fi răsfățat și unic stăpân.

În alte situații asemănătoare, dar mai puțin acute, un mascul tânăr poate fi integrat în colectivitatea de motani, primind atenție sporită, fiind lăudat față de ceilalți.

Fiind protejat de motanii care îl deranjează și având posibilitatea să se simtă în siguranță. Acești motani marginalizați sunt caracterizați de o anumită „autism”, refugiindu-se în propriul lor univers.

Liderul este primul locatar al locuinței

De obicei, liderul este primul locatar al locuinței sau un alt motan dominant care sosește ulterior. Acesta este un motan cu atitudine.

Mereu dornic de împerechere, marcând teritoriul, ocupând cele mai bune locuri de odihnă sau pândă. Având porții mai mari de hrană și impunându-se asupra celorlalți motani.

Pisica anunță companionul uman când ceva nu este în regulă în colectivitate și intervine când există conflicte.

Între femelele care nasc în perioade apropiate se stabilesc relații de ajutor reciproc în alăptarea, creșterea și educarea puilor.

Apar uneori și stări de tensiune între femele, pornind de la atitudinea uneia față de puii celeilalte, determinată de grija exagerată a mamei pentru pisoii săi.

Femelele încearcă să-și extindă teritoriul pentru pisoii lor

De obicei, femelele încearcă să-și extindă teritoriul pentru pisoii lor când aceștia părăsesc cuibul, generând uneori tensiuni temporare.

Într-o colectivitate de pisici, femelele înrudite sunt de obicei mai tolerante între ele decât cele neînrudite.

Când cresc mai mulți masculi necastrați în aceeași locuință, relațiile de subordonare sunt mai pronunțate decât în colectivitatea de femele.

Lupta pentru teritoriu, pentru locurile preferate de odihnă sau pândă, și pentru împerecherea cu o femelă (chiar dacă sunt izolați de femele, simt când o femelă este în călduri și devin nervoși) îi face adesea să se observe reciproc.

Competiția pentru favorurile companionului uman este mai intensă la masculi decât la femele. Stăpânul teritoriului îi pune imediat la punct pe ceilalți dacă simte amenințat un „drept”.

Un astfel de motan poate avea tendințe clare de a-i lua locul tatălui său (primul locatar) în fruntea ierarhiei.

De obicei, își poate alege ca aliat pe fratele său în lupta pentru alungarea tatălui de pe teritoriul comun. În astfel de cazuri, intervenția trebuie să fie promptă.

Inițial, fiii vor fi separați de tată, grupându-l pe ultimul pe același teritoriu cu juniorii care îl respectă.

Apoi, se va încerca stabilirea unui contact vizual între cele două teritorii, iar în prezența ambilor frați, tatăl va primi recompense, va fi mângâiat și răsfățat excesiv.

Se va încerca corectarea comportamentului ambilor frați, certându-i atunci când se chinuie unul pe celălalt, conform eva.ro.