Din cuprinsul articolului
Sub asediul abandonului. România se confruntă cu o criză umanitară și veterinară fără precedent, în care cifra animalelor lăsate în voia sorții a atins cote de nesuportat. Statisticile actuale sunt de-a dreptul sumbre: aproximativ 500.000 de câini fără stăpân supraviețuiesc în acest moment pe străzile din întreaga țară. În spatele acestor numere se ascund povești de o cruzime greu de imaginat, provocate de un amestec toxic de iresponsabilitate și dificultăți financiare.
Povestea lui Hugo: Simbolul „animalului-jucărie” abandonat
Cazul lui Hugo, un pomeranian de rasă găsit speriat, ud și plin de noroi pe străzile din Constanța, este imaginea perfectă a noii realități. Deși este un câine de talie mică, adesea considerat un accesoriu de lux, Hugo a fost abandonat de două ori.
Andreea Huhui, cea care l-a salvat, descrie cu durere starea animalului:
„Prima dată a venit stăpâna să îl revendice după mai bine de o zi, iar a doua oară i-am spus că dacă nu vine în 10 minute am deja un proprietar unde îl pot duce. Ud, tremura, își dorea să pună cineva mâna pe el. Nu avea cip”. Hugo este exemplul clar al impulsului de moment: oamenii își doresc un animal pentru că este „drăguț”, dar îl elimină rapid când responsabilitatea devine prea mare.
„Se aruncă din portbagaj, în saci de plastic”
Sub asediul abandonului. Situația semnalată de asociațiile de profil depășește orice limită a empatiei. Marius Chircă, vicepreședinte Kola Kariola, descrie practici barbare care au devenit rutină pentru Stirile PRO TV:
„Din teritoriu, noi primim foarte multe mesaje, se aruncă din portbagaj, în saci de plastic. Dumnezeu cu mila”.
Medicul veterinar Adrian Balba subliniază rădăcina problemei: lipsa de educație și înțelegere a ceea ce înseamnă un angajament pe viață.
„Sunt oameni care nu înțeleg că atunci când îți iei un animal de companie ai o responsabilitate și nu trebuie să îl iei pentru că a vrut copilul sau nepoțelul sau mi-a plăcut cum arată”, explică acesta.
Factorul economic: Creșteri de 30% la costurile de întreținere
Abandonul nu este doar o problemă de moralitate, ci și una de portofel. Costurile pentru hrană, consultații și prevenție au crescut cu până la 30% în ultimul an, transformând un animal de companie într-un efort financiar considerabil pentru multe familii.
O radiografie a cheltuielilor minime arată astfel:
-
Vaccinuri (polivalent + antirabic): cca. 200 lei/an.
-
Deparazitare externă: între 60 și 200 lei lunar.
-
Deparazitare internă: până la 100 lei la fiecare trei luni. Adunând hrana de calitate și eventualele urgențe medicale, suma lunară ajunge rapid la câteva sute de lei, un prag pe care mulți proprietari nu mai sunt dispuși sau capabili să îl treacă.
Adăposturile – Ultima stație a „bunei credințe”
Chiar și atunci când câinii sunt prinși și duși în adăposturi, deznodământul este adesea trist. George Jianu, medic veterinar într-un adăpost, relatează reacții șocante ale proprietarilor identificați prin microcip:
„Unii sunt de bună credință vin să îl ia, alții spun că le-a scăpat și dacă tot au ajuns aici să rămână aici că nu îl mai doresc”.
Această capitulare în fața responsabilității a dus la apariția unor propuneri legislative radicale și controversate, precum eutanasierea câinilor nerevendicați în termen de 14 zile de la capturare. Măsura a scos mii de oameni în stradă.
„Un animal sănătos are șansă de a fi adoptat, de a fi iubit și, din păcate, 14 zile sunt mult prea puține pentru a i se da această oportunitate”, afirmă Emma Stratulat, președinte Asociația Save Our Paws.
Adopția internațională – O rază de speranță într-un sistem rigid
Singura veste pozitivă vine dinspre adopțiile internaționale. Conform ASPA, anul trecut peste o mie de câini românești și-au găsit cămine în străinătate, acolo unde legislația este mult mai aspră cu abandonul.
În România, deși abandonul este sancționat contravențional sau chiar penal, legea are o lacună majoră: nu interzice pe viață dreptul de a mai deține animale celor care au comis astfel de fapte. Fără o legislație care să impună responsabilitatea prin forță și fără o educație timpurie, drumul de la „cadou de Crăciun” la „sac de plastic în portbagaj” va rămâne, din păcate, unul foarte scurt pentru mii de suflete.
