Crescătorii de animale trebuie să:- le asigurare adăpost corespunzător, care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a frigului şi zăpezii;- le asigurare cantităţi suficiente de apă şi furaje corespunzătoare atât cantitativ, cât şi calitativ;- asigurare buna funcţionare a echipamentelor de adăpare şi de furajare; se va acorda o deosebită atenţie în mod special instalaţiei de adăpare, având în vedere riscul de îngheţ al acesteia,- verifice disponibilitatea echipamentelor de rezervă, în principal a generatoarelor de energie electrică în cazul fermelor comerciale.La orice modificare a stării de sănătate sau de bunăstare a animalelor, precum şi la apariția unor modificări comportamentale, deţinătorul are obligaţia ca, pe lângă măsurile enumerate mai sus, să anunţe urgent medicul veterinar responsabil de supravegherea statusului de sănătate a animalelor din localitatea respectivă sau DSVSA local. De asemenea, în cazul în care, din cauza intemperiilor se produc pagube care afectează bunăstarea animalelor, propietarii sunt obligaţi să anunţe de urgență primăria sau DSVSA local pentru a fi luate măsurile necesare.Transportatorii de animale vii trebuie:- să nu efectueze transporturi de animale în condiţii meteo cu temperaturi foarte scăzute, vânt puternic şi căderi masive de zăpadă, decât dacă este neapărat necesar.Sunt obligaţi prin lege să nu transporte animalele într-un mod care le-ar putea provoca răni sau suferinţe inutile!Înainte de a pleca la drum, se verifică dacă există condiţii adecvate de microclimat în mijlocul de transport, hrană şi sursă de apă potabilă şi dacă acestea pot fi asigurate pe întreaga durată a transportului!Transportatorii trebuie să verifice traseul şi alte aspecte legate de călătorie înainte ca animalele să fie încărcate în mijlocul de transport, astfel încât, după încărcarea acestora, plecarea să se faca cât mai repede pentru a micşora durata călătoriei.La temperaturi scăzute, densitatea de încărcare a animalelor în mijlocul de transport va fi redusă cu cel puţin 25% din capacitatea maxima de încărcare autorizată în funcţie de specie, talie, varstă şi stare fiziologică.În cazul în care călătoria nu începe în cel mai scurt timp de la îmbarcare, şoferii trebuie să aibă planuri de urgenţă pentru a îngriji animalele, în funcţie de necesităţi.Pentru călătorii de peste 8 ore, sistemele de ventilaţie din vehicul trebuie să fie capabile să menţină temperatura de confort termic în compartimentul animalelor. Porcinele, de exemplu, sunt foarte sensibile la temperaturi scăzute. În cazul în care în timpul călătoriei temperatura ambientală coboară sub 0°C, este obligatoriu ca, mijlocul de transport să fie dotat cu un mecanism de reglare a temperaturii.Bovinele sunt rezistente la temperaturi scăzute, dar cu, condiţia ca, în mijlocul de transport să nu existe curenţi de aer rece!Ecvinele pot fi transportate şi în situaţia în care temperatura ambientală coboară sub -20° C dar cu, condiţia ca, mijloacele de transport să fie dotate cu un mecanism de reglare a temperaturii. O atenţie deosebită se acordă şi vitezei de transport, numărului de opriri precum şi vârstei animalelor transportate.Sistemul de ventilaţie trebuie să asigure distribuţia uniformă a aerului, iar autonomia lui trebuie să fie de cel puţin 4 ore, independent de funcţionarea motorului autovehiculului.Ca urmare a condiţiilor meteorologice (temperaturi scăzute – iarna) există riscul apariţiei stresului termic prin frig, motiv pentru care se impune inspectarea animalelor la intervale regulate în timpul călătoriei şi totodată identificarea simptomelor acestuia. Simptomele stresului de frig sunt: frisoane, horipilaţie (se ridică părul/blana), îngrămădire (pentru a conserva căldura), letargie şi somnolenţă şi colaps.Organizatorii târgurilor în care se comercializează animale vii trebuie să se asigure că:- padocurile unde sunt ţinute animalele în vederea comercializării sunt suficient de spaţioase pentru a asigura libertatea de mişcare minimă necesară animalelor cazate.Dacă numai o sursă limitată de apă potabilă este disponibilă, trebuie avute în vedere nevoile zilnice ale unui animal în funcţie de specie, talie, rasă şi stare fiziologică.Toţi deţinătorii de animale au obligaţia legală de a lua toate măsurile necesare astfel încât să evite orice suferinţă inutilă animalelor şi să asigure cel puţin standarde minime privitoare la bunăstarea animalelor deţinute.