Iată TOT ce trebuie să ştii despre viaţa cu un căţel! Avertismentul unui veterinarVrei un prieten de nădejde? Într-un interviu realizat în exclusivitate pentru csid.ro, medicul veterinar Aurelian Matache a oferit câteva sfaturi celor care doresc să-și mărească familia cu un animal de companie, în plină pandemie. Pentru cei ce nu știu, a avea un animal de companie implică timp și responsabilitate.Este important să ştii dinainte care sunt responsabilităţile pe care este nevoie să ţi le asumi. Citeşte un interviu amplu cu Dr. Rolly, adică Aurelian Matache, medic veterinar cu specializare în chirurgie şi află tot ce trebuie să ştii despre viaţa cu un căţel. Astfel încât, atunci când iei această decizie, să fii în cunoştinţă de cauză.

Așadar, mai jos vei găsi tot ce trebuie să ştii înainte de a lua un câine. Redăm integral interviul:

Citește și:

Ce se întâmplă doctore: Domnule doctore, care ar fi primul lucru pe care ar trebui să luăm în considerare atunci când ne gândim să luăm un căţel?Dr. Aurelian Matache: În primul rând ar trebui să ne asigurăm că putem oferi condiţii bune de viaţă viitorului companion în ceea ce priveşte îngrijirea şi timpul pe care suntem dispuşi să îl acordăm. Întotdeauna trebuie să avem în vedere că animalul de companie presupune anumite cheltuieli zilnice, în afară de situaţiile neprevăzute care pot să apară, respective costurile în eventualitatea apariţiei unor probleme de sănătate. Căţelul, în fond, nu înseamnă doar plimbarea în parc şi joacă.Voi încerca să va expun succint cam care ar fi cheltuielile din bugetul familiei, încă de la achiziţionare: schemă de vaccinare obligatorii, deparazitările interne trimestriale, deparazitările externe lunare, cheltuieli cu întreţinerea părului, pielii, toaletajului periodic, heltuieli cu alimentaţia zilnică.Abia după ce ne-am asigurat că putem face faţă din punct de vedere material acestor nevoi ale viitorului companion, decidem cu responsabilitate achiziţionarea lui.C.S.Î.D.: De unde ar trebui luat un căţel?Dr. A.M.: Sigur, varianta cea mai la îndemână rămâne adopţia de la un adăpost privat sau de stat. Cu siguranţă, vor fi şi persoane care îşi doresc o anume rasă.Nu cumpăraţi NICIODATĂ căţei de la crescători neautorizaţi, chiar dacă vă plac pozele de prezentare din anumite postări, nu vă lăsăţi “cuceriţi” de ochişorii unui puiuţ din braţele unui aşa zis crescător. Riscul să achiziţionaţi un exemplar bolnav, cu diverse afecţiuni genetice este uriaş.Varianta ideală, chit că este mai costisitoare, este să achiziţionaţi de la un crescător autorizat, eventual urmărind expoziţiile canine din zona dumneavoastră sau accesând Registrul Asociaţiei Chinologice Române. Pedigree-ul reprezintă actul doveditor al genealogiei căţelului. Solicitaţi pedigree-ul încă din discuţiile preliminare cu crescătorul.C.S.Î.D.: Care este vârsta ideală la care ar trebui achiziţionat prietenul nostru canin?Dr. A.M.: Conform legislaţiei în vigoare, şi conform eticii şi bunelor practici privind bunăstarea animalului, nici un crescător responsabil nu va va vinde un căţel mai devreme de 2,5 luni – această fiind vârsta la care înţărcarea s-a făcut complet, sistemul imunitar al căţelului începe să se consolideze, caracterele morfologice ale rasei încep să se evidenţieze la fel ca şi unele defecte genetice, unele dintre ele fiind imposibil de diagnosticat mai devreme.C.S.Î.D.: Cum alegem rasa?Dr. A.M.: La alegerea rasei unui căţel ar trebui să ţinem cont de mai mulţi factori, în egală măsură ca importanţă. În primul rând ar trebui luat în calcul spaţiul de care dispuneţi. Reşedinţa la apartament presupune, oricât ar fi acesta de spaţios , spaţiul restrâns. Ca atare, recomandarea ar fi pentru un căţel de talie mică sau medie.Cele mai importante elemente în alegerea rasei ar fi: spaţiul de care dispuneţi, timpul acordat căţelului şi cunoaşterea exactă a temperamentului rasei respective. Aş insista asupra aspectului privind temperamentul, acesta fiind mai puţin cunoscut de către oameni.Este important să citiţi, să întrebaţi alţi posesori pentru a vă da seama dacă vă veţi putea înţelege cu un astfel de câine.Îngrijirea unui câine: ABCC.S.Î.D.: Care este ABC-ul îngrijirii unui câine?Dr.A.M.: În primul rând, alimentaţia corespunzătoare. În funcţie de perioada de creştere, de la 4 mese/zi , la o singură masă. Hrană industrială reprezentată de hrană uscată sub formă de granule sau hrană umedă sub formă de conserve este cea mai la îndemână.Apoi e important timpul alocat pentru mişcare. Atenţie, ieşitul în lesă pentru necesităţile fiziologice de două ori pe zi este total insuficient. Pentru o dezvoltare armonioasă şi pentru a-I epuiza energia unui căţel, acesta are nevoie de mişcare, de libertate, are nevoie să alerge, să socializeze cu alţi căţei şi cu oameni minimum două ore pe zi.Spaţiul destinat odihnei este şi el foarte important.Ca şi fiecare membru al familiei, căţelul trebuie să aibă locul lui. Dumneavoastră nu dormiţi în coşuleţ, el nu doarme în pat!Igiena corporală şi îngrijirea şi îngrijirea rasei. Băile periodice, periajul zilnic, cosmetica la salonul de specialitate vor face că animalul dumneavoastră de companie să arate bine şi, nu în ultimul rând, să rămână sănătos – fără boli de piele. Frecvenţa acestora se stabileşte în funcţie de rasă şi în funcţie de modul de viaţă al familiei, consultând un medic veterniar.Educaţia câinelui începe încă din prima zi a intrării lui în nouă familie. Accesaţi obligatoriu site-uri sau cereţi ajutor de specialitate în legătură cu acest aspect. Un căţel needucat devine incomod, pentru anumite rase chiar periculos.Vizitele periodice la cabinetul veterinar. Deşi ar putea părea “ părtinitoare “, vizitele periodice sunt extrem de importante prin faptul că numai în acest fel puteţi depista la timp anumite probleme de sănătate care pot să apară. Analizele periodice împreună cu investigaţiile paraclinice de tipul ecografiilor, devin importante mai ales de la jumătatea vieţii căţelului când, la ei ca şi la noi, organele interne încep să “obosească” şi apariţia bolilor cronice devine foarte posibilă. Numai depistate din timp anumite afecţiuni pot fi tratate cu succes!Deparazitarea şi vaccinareaC.S.Î.D.: Care este frecvenţa deparazitărilor?Dr. A.M.: Deparazitarea internă a puiului începe de la vârstă de 3 săptămâni. Frecvenţa repetării ei presupune administrarea unor produse antiparazitare sub formă de comprimate sau soluţii orale trimestriale. Datorită rezistenţei care se poate instala, sau a spectrului cuprins de acestea medicamentele antihelmitice, recomandarea mea, mai ales pentru familiile cu copii mici, este ca proprietarii să solicite şi să efectueze semestrial un examen coproparazitologic pentru căţelul lor. Sunt întâlnite destul de frecvent tipuri de paraziţi care nu mor la deparazitarea uzuală, şi numai examenul coproparazitologic devine edificator în a urmă o conduită terapeutică ulterioară.Deparazitarea externă constă în administrarea unor soluţii spot-on, adică celebrele “picături pe ceafă” sau menţinerea unui colier special în jurul gâtului căţelului care, în funcţie de produs, conferă protecţie o anumită perioada de timp.Alegerea uneia sau a alteia dintre variante ţine strict de posibilităţile materiale ale proprietarului, soluţiile spot-on se aplică lunar, zgărzile asigură protecţie între 3 şi 8 luni.În oricare dintre opţiuni trebuie avut în vedere că niciuna dintre metodele adoptate nu protejează 100% mai ales în cazul infestării cu căpuşe. O verificare a pielii animalului în urmă unei drumeţii la pădure este de dorit şi recomandat. În orice caz, prezenţa oricărui parazit pe pielea căţelului trebuie semnalată în cel mai scurt timp cabinetului unde căţelul este arondat.Insectele hematofage ( cele care se hrănesc cu sânge) sunt transmiţătoare de boli grave, unele posibil letale, altele generatoare de boli cu repercusiuni “la distanţă”. Spre exemplu, dacă locuinţa dumneavoastră se situează în vecinătatea unor locuri sau dacă în sectorul respectiv se face simţită prezenţa ţânţarilor, solicitaţi şi aplicăţi căţelului o soluţie care să acţioneze şi împotriva lor, ştiut fiind faptul că orice fel de “pipetă pe ceafă” NU acţionează împotriva oricăror forme de parazit extern.C.S.Î.D.: Ce îmi puteţi spune despre vaccinare?Dr. A.M.: Vaccinarea puiului de câine începe în jurul vârstei de 6 săptămâni. Schema de vaccinare presupune inocularea unor vaccinuri din două în două săptămâni. În funcţie de statusul imunitar al căţelului şi situaţia endemică a zonei, această schemă se poate ajusta. În principal, căţelul va primi la fiecare două săptămâni câte un vaccin, de 4 ori. Principalele boli pe care încercăm să le evităm fiind parvoviroza, distemper (jigodia sau maladia lui Carre), hepatita (hepatită Rubarth), leptospiroză, parainfluenta canină, laringotraheita infecţioasă sau rabia. Sintetizând, căţelului i se va începe o schemă de vaccinare la 6 săptămâni şi i se va termina la 3 luni cu vaccinul polivalent + antirabic, rapelul pentru cel din urmă fiind anual până la sfârşitul vieţii căţelului.Sigur, dacă situaţia o impune, referindu-ne la situaţia endemică a zonei, această schemă “standard” se poate modifica. Spre exemplu, cei care locuiesc în zone tetanigene sau urmează să scoată câinele la vânătoare în teren accidentat, pot solicita şi vaccin antitetanic. Sau dacă în zona în care locuiţi s-au semnalat cazuri ale unei boli infecţioase transmisibile, medicalul veterinar va va atenţiona în legătură cu acest aspect şi vă va efectua încă o imunizare în consecinţă.

Citește și: