Sari la conținut
Home » Uluitor! Metoda inedită folosistă de furnici în cazul epidemiilor

Uluitor! Metoda inedită folosistă de furnici în cazul epidemiilor

Din cuprinsul articolului

Uluitor! Metoda inedită folosistă de furnici în cazul epidemiilor. Aceste mici creaturi au reușit să învețe cum să limiteze propagarea unor agenți patogeni. Metoda lor este inedită. 

La fel ca în cazul oamenilor, furnicile trăiesc într-o proximitate extremă, în colonii care adesea numără mai multe mii de indivizi. În schimb, primatele, deși sunt mai apropiate ca asemănare de oameni, trăiesc în grupuri ce numără doar câteva zeci de indivizi.

Furnicile bolnave se autoizolează

Furnicile care sunt infectate, de pildă de o ciupercă parazită, au tendința de a se îndepărta de cuib. Ele se pun în izolare și vor petrece mai mult timp afară.  Vor evita să intre în interior. Iar cele care nu sunt bolnave au, de asemenea, tendința de a se izola de indivizii bolnavi, explică Audrey Dussutour, cercetătoare franceză care a studiat comportamentul furnicilor.

Într-o colonie de furnici, doar 10 la sută ies afară din cuib pentru a aduna hrana pentru toate celelalte furnici. Aceste furnici, care se numesc furnici „hrănitoare”, sunt în realitate singurele care au un contact direct cu agenții patogeni. Ele sunt, prin urmare, principalii vectori ai bolilor în interiorul cuibului.

Atunci când una dintre ele se îmbolnăvește, ea nu va intra prea adânc în colonie. Se autoizolează și nu se mai deplasează din cameră în cameră. În același timp, furnicile sănătoase vor proteja furnicile tinere și larvele împingându-le mai mult spre interiorul cuibului, arată cercetătoarea, citată de Ouest-France.

Principiul folosit de furnici se numește „cohortelor”

Atunci când furnicile intră în alertă de teama că boala s-ar putea propaga, imediat se împart în două „tabere”: furnicile bolnave se îndepărtează, iar furnicile care sunt sănătoase vor proteja regina și copiii.

Practic, furnicile stabilesc o rețea și mai modulară decât este de obicei, formând mici grupuri în care indivizii rămân conectați între ei, dar sunt mai puțin conectați cu celelalte grupuri.

„Ca și cum ați sta în familie și ați evita întâlnirile cu alte familii”, explică Audrey Dussutour.

Etichete: