Sari la conținut
Home » Tot ce trebuie să știți despre diabetul zaharat la pisici

Tot ce trebuie să știți despre diabetul zaharat la pisici

Primar blănos

Tot ce trebuie să știți despre diabetul zaharat la pisici!  Diabetul zaharat una dintre cele mai comune endocrinopatii întâlnite la pisici. Acesta este cauzat de un grup de factori care rezultă dintr-un deficit relativ sau absolut de insulină.

„Există 3 tipuri de diabet zahar și anume:
• Tipul 1 cauzat de un atac imun asupra celulelor beta insulare pancreatice;
• Tipul 2 rezultă dintr-o secreție insuficientă de insulină, rezistență periferică la acțiunea insulinei și creștere a producției hepatice de glucoză;
• Tipul 3 cunoscut ca și diabet zahart secundar, rezultat din disfuncția celulelor beta.
Semnele primare ale diabetului sunt:
– urinări frecvente;
– consumul unor cantități mari de apă;
– creșterea apetitului;
– o pierdere în greutate inexplicabilă;

Tratamentul constă într-o serie de măsuri cum ar fi scăderea în greutate, modificarea dietei, administrarea de insulin[. Dacă semnele de diabet zaharat se pot rezolva prin modificarea dietei la pisicile obeze, majoritatea pisicilor au nevoie de intervenție medicamentoasă. Majoritatea necesită insulină cel puțin în stadiul incipient.

Dietele cu un conținut ridicat de fibre pot ajuta la scăderea absorbției glucozei. Atunci când hrana conține carbohidrați, aceștia ar trebui să fie sub formă de carbohidrați complecși și nu de zaharuri simple. Profilul dietei recomandate diferă în funcție de condiția fizică a animalului, iar în unele cazuri pisica se poate confrunta și cu alte afecțiuni concurente.

Deficiența de insulină duce la hiperglicemie și glicozurie. Prezența glucozei în urină duce la eliminarea unor cantități mari de urină și în consecință la deshidratare și consum ridicat de apă. Inițial, pisicile prezintă un apetit crescut, dar cu timpul acesta scade.

La testele de laborator se găsește o glicemie ridicată și glucozurie. În cazurile mai avansate se întâlnește letargia, pierderea apetitului, voma, deshidratarea, slăbire și chiar coma. De asemenea, poate apărea și cataracta. Diabetul este o boală care afectează toate organele.
Cetoacidoza este o condiție asociată cu hiperglicemia severă, în care cetonele se acumulează în sânge. Diabetul cetoacidozic poate fi recunoscut prin prezența slăbiciunii, vomei, respirație accelerată și mirosul de „acetonă”. Este o afecțiune care poate pune viața animalului în pericol.

Tratamentul diabetului se face prin control dietetic și prin administrarea zilnică a insulinei.Doza de insulină nu se poate stabili doar pe baza greutății animalului, deoarece gradul de insuficiență pancreatică variază de la animal la animal. Doza de insulină trebuie stabilită pentru fiecare animal.

La valorile glicemice indicate de dvs. se impune administrarea insulinei.
Se recomandă așadar internarea animăluțului pentru efectuarea curbei glicemice. Aceasta se efectuează prin măsurarea nivelurilor de glucoză pe o perioadă de 12 ore până la 24 de ore. Când se începe tratamentul, se recomandă inițial o doză redusă de insulină și trimiterea pisicii acasă pentru o săptămână. Acest lucru este necesar deoarece este nevoie de 3-4 zile până când homeostazia glucozei se adaptează după începerea sau modificarea dozei de insulină. Orice schimbare a dozei de insulină trebuie să se bazeze pe efecte recurente, nu doar pe o singură determinare de urină (sânge).

Totodată cel mai potivit loc de elecție pentru recoltarea sângelui este vena auriculară. Aceasta tehnică este cea mai bună atunci când se realizează o singură determinare a glucozei din sânge, dar și atunci când se realizează o curbă a glucozei din sânge. Această tehnică se poate efectua la clinică, dar și acasă de către proprietar atunci când acesta este instruit pentru a face determinarea.

Pronosticul pentru orice pisică cu diabet zaharat este imprevizbil. Acesta depinde de angajamentul proprietarului, de prezența afecțiunilor concomitente și de ușurința realizării controlului glicemic.

În cazul în care nu doriți să stresați pisica, vă recomandăm să căutați un medic veterinar dispus să se deplaseze la domiciliu în vederea efectuării tratamentului corespunzător”, informează medicul Ioana Strungaru, dr. med. vet.