Din cuprinsul articolului
Social media și fenomenul digital al animalelor care a luat amploare odată cu creșterea accelerată de utilizarea a noilor medii ce socializare. Cercetările în social indicators research și studiile comportamentului consumatorilor relevă faptul că proprietatea de animale de companie se extinde acum mult dincolo de casă în spații digitale unde legăturile emoționale se traduc în comportament economic.
Intersecția proprietății de animale de companie cu social media a creat oportunități fără precedent atât pentru conexiune, cât și pentru consum, modificând fundamental modul în care oamenii experimentează și împărtășesc relațiile lor cu animalele.
Proprietarii de animale fac mai multe cumpărături impulsive în online
Echipa de cercetare a Dr. Hui Chen, analizând date de la lanțuri de supermarketuri japoneze și platforme chineze de e-commerce, a descoperit că proprietarii de animale de companie fac în mod constant mai multe cumpărături impulsive decât non-proprietarii. Acest efect este mediat de bunăstarea subiectivă crescută pe care o oferă proprietatea de animale de companie. Sprijinul emoțional de la animale îmbunătățește satisfacția în viață, care la rândul său duce la mai multe decizii de cumpărare spontane, sugerând că beneficiile psihologice ale proprietății de animale se răsfrâng în alegeri de stil de viață mai largi.
Millennialii demonstrează comportamente digitale unice în jurul proprietății de animale
Ascensiunea „influencerilor de animale” reprezintă o evoluție fascinantă în modul în care compania animalelor se intersectează cu cultura digitală. Studiile publicate în International Journal of Hospitality Management au descoperit că postările de pe social media cu animale cu apel emoțional depășesc semnificativ apelurile raționale în influențarea deciziilor de cumpărare. Cercetarea arată că consumatorii sunt „semnificativ influențați de elementele emoționale încorporate în aceste postări de pe social media”, cu conținutul emoțional cu animale generând rate de angajament mai mari și intenții de cumpărare mai puternice decât conținutul tradițional al influencerilor umani.
Millennialii, care reprezintă 30% dintre proprietarii de animale de companie conform Asociației Americane a Produselor pentru Animale, demonstrează comportamente digitale unice în jurul proprietății de animale. Cercetările arată că participă activ în „petnetworks” online precum Yummypets, creând profiluri elaborate pentru animale și căutând comunitate prin experiențe împărtășite cu animalele. Spre deosebire de generațiile mai în vârstă care preferă site-urile corporative, Millennialii gravitează către bloguri personale și platforme de social media pentru conținut legat de animale, așteptându-se la conexiuni emoționale și povestiri autentice.
Rezonanța emoțională un fenomen psihologic care stă la baza comportamentului digital
Mecanismul psihologic care stă la baza acestui fenomen digital al animalelor se referă la ceea ce cercetătorii numesc „rezonanță emoțională”. Când oamenii împărtășesc conținut cu animale pe social media, nu doar documentează comportamentul animal—transmit capacitatea lor de îngrijire, disponibilitatea lor emoțională și participarea lor la conversații culturale mai largi despre îngrijire și responsabilitate. Studiile indică faptul că angajamentul pe social media legat de animale se corelează cu conexiuni sociale crescute în lumea reală, sugerând că cultura digitală a animalelor poate de fapt să îmbunătățească mai degrabă decât să înlocuiască legăturile om-om.
Cu toate acestea, această integrare digitală nu este lipsită de complexitate. Cercetările care urmăresc studenții universitari au descoperit că cei care postau frecvent despre lipsa animalelor lor în timp ce erau departe de casă arătau niveluri mai mari de simptome internalizate, în special printre studentele de sex feminin. Aceasta sugerează că social media poate amplifica provocările emoționale ale separării de animale, creând noi forme de singurătate chiar în timp ce facilitează conexiunea cu alți proprietari de animale.
Contactul fizic: veriga lipsă
Poate cea mai practică descoperire se referă la importanța atingerii fizice. Studiile în timpul pandemiei au descoperit că a avea comunicare frecventă cu oamenii din afara gospodăriei nu a influențat scorurile singurătății, dar contactul fizic—fie cu alte persoane, fie cu animalele de companie—a avut un impact semnificativ asupra sentimentelor de izolare.
Cercetările Dr. Andrea Beetz care măsoară stresul fiziologic prin nivelurile de cortizol au arătat cum corelația dintre reducerea stresului și contactul fizic cu animalele de terapie a subliniat importanța crucială a interacțiunii tactile. Studiile ei cu băieți au arătat că prezența unui câine de terapie a redus semnificativ răspunsurile la stres fiziologic, cu efectele cele mai puternice apărând când copiii aveau contact fizic direct cu animalele. Aceasta explică de ce chiar și întâlnirile scurte, practice cu animale de terapie pot produce beneficii măsurabile.
