Prezenta unui animal de companie in viata noastra, dar mai ales in cea a copilului, poate avea un rol terapeutic important pentru dezvoltarea emotionala si sociala a acestuia. Prezenta animalului in viata copilului poate atrena o serie de comportamente pozitive din partea acestuia, ce contribuie semnificativ la achizitionarea de noi abilitati in plan social.Potrivit psihoterapeutului Andreas Hniatiuc, in prima parte a copilariei, cei mici manifesta dorinta de a avea o surioara sau un fratior. Atunci cand conditiile obiective nu permit acest lucru, copilul se reorienteaza asupra unui nou partener, respectiv animalul de companie. Acesta va solicita parintilor sa ii indeplineasca dorinta achizitionarii unui animal domestic, fie ca este vorba de un caine, pisica, hamster, iepure sau papagal.
Aceasta perspectiva nu ar trebui sa ii ingijoreze pe parinti, fiind un comportament absolut normal. Este posibil ca insistenta copilului de a avea un tovaras de joaca din lumea celor necuvantatorare sa fie semnul unei carente de ordin afectiv, o forma de expresie a unor nevoi emotionale.Parintii ar trebui sa stie faptul ca alegerea un animal de companie, poate aduce in viata celui mic o serie de beneficii de ordin psihologic.Printre cele mai importante beneficii enumeram:Dezvoltarea abilitatilor empatice si stabilirea echilibrului emotionalIn prezenta noului membru al familiei, copilul va invata sa isi comunice mai eficient emotiile. Copilul va dezvolta abilitati de comunicare nonverbale precum mimica, gestica, postura sau miscarile. Copilul va invata sa pretuiasca valori precum loialitatea, interesul pentru celalalt, empatia sau altruismul. Va invata sa se exprime in plan afectiv, oferind caldura si emotie partenerului de viata. In acelasi timp, copilul isi va dezvolta inteligenta emotionala, aspect deosebit de important in planul social al viitorului adult.Totodata prezenta unui animal de companie in viata unui copil poate reprezenta un suport emotional pentru cel mic. Simpla prezenta a tovarasului de viata poate constitui un refugiu pentru copil si un ajutor pentru a tolera frustrarea sau pentru a depasi anumite momente cu incarcatura emotionala. Animalul reprezinta un punct de sprijin, copilul primind afectiune si intelegere, invatand la randul sau, sa ofere altora aceste valori.Dezvoltarea comunicarii si a limbajului prin jocDe multe ori, copiii privesc animalul de companie ca fiind cel mai fidel si empatic prieten, considerandu-l singurul in masura sa le inteleaga trairile. In acelasi timp, copilul manifesta tendinta de umanizare a animalului, implicandu-l pe acesta in diferite activitati ludice specific copiilor, atribuindu-I roluri si sarcini specifice.Responsabilizarea si disciplinarea programului copiluluiPrin ingrijirea si educarea animalului de companie, copilul invata sa se autodisciplineze si sa isi eficientizeze programul. Plimbarea cainelui, de exemplu, hranirea sau spalarea acestuia, il vor invata pe copil sa isi planifice activitatile in functie de nevoile altuia, ajutandu-l sa isi insuseasca abilitati precum simtul raspunderii, responsabilitate sau atentie. Atentia si interesul acestuia se va comuta asupra animalului, invatand sa ofere protectie, siguranta si respect fata de nevoile celuilalt. Toate acestea vor deveni valori esentiale in viata viitorului adult. De asemenea, un alt beneficiu in planul organizarii programului copilului il reprezinta ocuparea timpului liber in mod efcient. Copilul, in timpul liber nu va mai desfasura activitati inutile, obositoare sau nefolositoare, ci isi va orienta atentia asupra partenerului sau de viata.Dezvoltarea imaginatiei si creativitatiiTinand cond de faptul ca cel mic isi va implica tovarasul de joaca in diverse activitati cu caracter lucid, specific oamenilor, universul acestuia se va imbunatati, dezvoltand noi tehnici si strategii creative cu ajutorul carora va reusi sa patrunda in lumea necuvantatoarelor. In acest context, imaginatia si creativitatea celui mic se va modela in sens pozitiv.Este important de stiut ca orice aspect din viata noastra care aduce beneficii, nu trebuie exploatat in exces, in sensul ca se recomanda parintilor supravegherea si implicarea activa in relatia cu copilul, chiar daca acesta are langa sine un animal de companie.Animalul de companie nu trebuie privit ca un substitut al relatiei parinte-copil, ci ca un element de sprijin in dezvoltarea copiluilui!Din punct de vedere psihologic, animalele de companie contribuie la imbunatatirea echilibrului interior, na fac sa ne simtim valorizati si apreciati sau ne ajuta sa depasim momentele dificile care intervin in dezvoltarea oricarui copil.