Tara in care au loc numeroase seisme, Japonia incearca de ani buni sa incredinteze robotilor misiuni de salvare, insa cel mai bun senzor ramane, deocamdata, nasul cainilor, sustine un cercetator, care incearca sa imbine calitatile patrupedelor cu progresele tehnologice, relateaza AFP, preluata de Agerpres.Echipat cu un rucsac micut, plin cu dotari high-tech, spanielul breton Gonta recurge la toate simturile pentru a depista supravietuitori in ruine, dupa un cutremur. Cantarind 14 kilograme, cainele de zece ani are asupra lui, intre altele, o camera si un cip de localizare GPS, cu transmitere in timp real. In timpul unei sesiuni de antrenamente desfasurate, luna trecuta, la Fujimi (la nord de Tokyo), profesorul Kazunori Ohno de la Universitatea Tohoku a putut urmari in direct ce vedea cainele sau, dovedind astfel eficienta complementaritatii intre aptitudinile canine si posibilitatile robotilor.”Am aflat ce pot face si ce nu pot face robotii si de aceea am dezvoltat un concept care sa uneasca robotii si cainii”, a declarat, pentru AFP, omul de stiinta.
Tehnologia poate oferi avantaje suplimentare, ajutand salvatorii sa evalueze situatia si sa ia decizii, insa nu asigura inca cu aceeasi precizie ca facultatile senzoriale ale unei fiinte vii. Si in SUA, Marea Britanie si mai ales in Canada au fost concepute dispozitive hibride similare (caini si mijloace tehnice), adaptate la diferite situatii (salvare, ancheta a politiei, etc.).Numai ca Japonia duce lipsa de caini dresati pentru acest tip de misiuni, arata Kyo Yamada de la Asociatia japoneza a cainilor de salvare. „Avem multe cutremure, insa exista o lipsa de cunostinte si intelegere a ceea ce pot face cainii”, regreta el.