Pentru maidanezii din adăposturile publice, uciderea este doar capătul unui lung șir de suferințe

Lupică e un câine readus la viață aproape printr-un miracol. Puțini veterinari ar fi dat o șansă făpturii care zăcea, slabă moartă și plină de jigodie, în iadul numit Adăpostul Public al municipiului Onești. Lupică mai răsufla când fost reperat de Anca, membră a echipei Vier Pfoten, în timpul unei vizite de evaluare a situației din adăpost.”Era ziua cand acest caine trebuia să moara. Fusese intentionat îmbolnavit de <bătaie de joc>Abia mai avea reacții. Era numai piele și os, total inert și își pierduse total blana. Nu știm exact la ce tratament a fost supus, dar Lupică a suferit enorm și, în ciuda faptului că e cu noi de aproape 5 luni, încă mai trebuie să-l legăm la bot când îi facem tratament”,povestește Anca Tomescu, coordonatoarea echipei Animale fără Stăpân, VIER PFOTEN.Lupică, spune ea, se bucură foarte mult când când e băgat în seamă, dar când ajunge la jumătate de metru de un om înțepenește de frică. Are traumatisme psihice grave după câte a îndurat și, din păcate, se va reobișnui foarte greu cu oamenii.E greu de imaginat ce tratament a putut să îndure acest câine din partea așa zișilor ”îngrijitori” dintr-un așa numit ”adăpost”. Ce-au văzut ochii plini de suferință ai acestui câine nu a fost însă vizibil și pentru ochii inspectorilor de la DSV Bacău, care, într-un raport recent, descriu situația din adăpost numai în nuanțe de roz. Singurele nereguli constatate: lipsa adopțiilor la distanță și lipsa înregistrării câinilor.Pe administratorul adăpostului îl cheamă tot Lupică și asta nu-i deloc o coincidență. ”I-am pus acest nume pentru că mi-aș dori ca măcar o clipă administratorul Lupică să se pună în pielea acestui câine. Și să înțeleagă măcar în al 12-lea ceas, cât de mult rău face acestor animale, folosindu-se de banii proveniti din taxele pe care le platim. Vreau să știe și să fie conștientă toată lumea: așa arată un câine dintr-un adăpost public, care e condamnat la moarte. Aș vrea să știe nu numai iubitorii de animale, ci inclusiv care se arată indiferenți față de soarta câinilor. Toți suntem platitori de taxe și trebuie să aflam ce fac autoritățile publice cu banii nostri. Bătaia de joc este generală”, spune Anca Tomescu.Probabil că Lupică nu va mai fi niciodată un câine normal, iar un eventual adoptator va trebui să aibă multă răbdare cu el. Va trebui să-i ofere iubire, respect și multă înțelegere pentru reacțiile lui sucite, de câine chinuit.Dar, oricât ar suna de bizar, povestea lui Lupică e una pozitivă. Sau cel putin una mai bună decât soarta miilor  de maidanezi care-și așteaptă în acest moment sfârșitul într-un adăpost public, pe un culoar al morții pavat cu suferință