Din cuprinsul articolului
Mark Twain și dragostea lui pentru pisici nu este o legendă. Acesta nu este singurul dintre marii scriitor ai lumii care adoră felinele. Este confirmat faptu că Mark Twain a avut peste 30 de pisici de-a lungul vieții și obișnuia să le dea nume neobișnuite, amuzante și uneori chiar excentrice.
Opera lui Mark Twain include, printre altele, „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” și „Un yankeu la curtea regelui Arthur”. El este, de asemenea, autorul cărții „Print și cerșetor”. Mark Twain este pseudonimul literar al lui Samuel Langhorne Clemens.
Mark Twain și dragostea lui pentru pisici. Era convins că viața era incompletă fără o pisică în preajmă
Dragostea lui pentru aceste ființe era atât de mare, încât oriunde mergea, încerca să aibă o pisică lângă el. Chiar și când călătorea, dacă era cazat într-un hotel care nu permitea animale, se interesa de locuitorii din apropiere care aveau pisici și cerea să împrumute una pentru perioada șederii sale.
Era convins că viața era incompletă fără o pisică în preajmă.
Mark Twain și numele ”exotice” pus episicilor sale
Printre numele simpatice pe care le-a ales pentru pisicile sale se numără „Bambino” – o pisică foarte iubită de Twain, despre care spunea că avea o expresivitate aproape umană, „Beelzebub” – care părea să-l distreze constant prin comportamentul său neastâmpărat, și „Blatherskite” – o felină extrem de curioasă, care cutreiera prin casă cu o energie molipsitoare. Aceste nume reflectau simțul umorului lui Twain, dar și relația sa afectuoasă și personală cu fiecare dintre animalele lui.
Pentru Mark Twain pisicile erau ființe superioare
Twain nu considera pisicile doar animale de companie. Pentru el, ele erau ființe superioare din multe puncte de vedere. Obișnuia să spună că „o casă fără pisică este doar o casă imperfectă”, subliniind astfel cât de mult însemnau pentru el.
Le vedea ca pe niște suflete rafinate, elegante și profunde, care nu aveau nevoie să se supună nimănui pentru a fi iubite. În comparație cu oamenii, pe care îi găsea adesea superficiali, pisicile i se păreau sincere, directe și mai ales independente – o calitate pe care o admira enorm.
Pentru Mark Twain pisicile erau o sursă de inspirație
În multe scrisori și jurnale, Twain povestea cu drag despre obiceiurile pisicilor sale. Unele dormeau pe manuscrisele lui, altele îi stăteau pe umăr în timp ce scria sau îi urmăreau pașii prin casă ca niște umbre blânde. Spunea că nimic nu era mai relaxant și mai plăcut decât să asculți torsul unei pisici într-o zi ploioasă, lângă un foc de lemne.
Pentru Mark Twain, pisicile nu erau doar prezențe liniștitoare – ele erau o sursă de inspirație, un model de comportament elegant și, în același timp, simboluri ale libertății de spirit. Felul în care le descria – cu umor, cu tandrețe, dar și cu profunzime – arată că în spatele celebrului scriitor se ascundea un om cu o inimă caldă, care știa să observe și să aprecieze frumusețea în cele mai simple lucruri.
Această pasiune a sa pentru pisici a rămas una dintre cele mai simpatice și umane trăsături ale personalității sale, demonstrând că dincolo de satira acidă și spiritul critic, Mark Twain era un suflet sensibil care prețuia compania blândă și tăcută a unei pisici mai mult decât zgomotul inutil al lumii.
