Dragostea pentru necuvântătoare nu are limite: „Om cu câine. Asta am vrut să mă fac când o să fiu mare”

Alexandra Paşca, o tânără care a salvat în ultimii ani sute de animale, nouă dintre acestea – opt câini şi o pisică – bucurându-se de dragoste şi căldura căminului ei, a scris o carte despre experienţa alături de animalele pe care le-a salva.

De când se știe, Alexandra a trăit alături da animale. Tânără îți amintește o zi din perioada în care era doar o şcolăriţă şi a salvat, fără ezitare, un căţeluş abandonat.

Citește și:

„Mici eram ămândoi, în schimb eu aveam părinţi şi casă, el nu. Fără să stau pe gânduri, am decis să împart totul cu cel ce avea să-mi devină cel mai bun prieten. Nu uit cum mă trezea tatăl meu noaptea să ies afară: „Du-te la el că plânge, dacă l-ai adus”, potrivit adevarul.ro.

„Atunci mi-am dat seama ce vreau să mă fac când o sa fiu mare. Ceva, orice, doar sa fiu acolo când cineva plânge. Om cu câine. Asta am vrut să mă fac când o să fiu mare”, povestește Alexandra.

Citește și:

Viaţa ei a luat o nouă turnură, după ce l-a adus în căminul său pe Charlie, un câine cu trei picioare.

„Şi o viaţă în trei picioare merită trăită. Un câine fără un picior e tot un câine, tot un suflet. E tot o fiinţă ce are nevoie de iubire, chiar şi de-i mai puţină decât cea pe care o oferă la schimb”, spune tânăra despre animalul care i-a devenit, în scurt timp, prieten şi, mai apoi, personaj de carte.

Dupa ce l-a adoptat pe Charlie, şi-am promis că va oferi dragostea ei va fi oferită animalelor fără stăpâni.  Şi s-a ţinut de cuvânt, pentru că până acum a ajutat peste 200 de animale. Recunoaşte că nu este deloc uşor să le găsească o casă, în condiţiile în care oamenii care îşi doresc un animal de companie preferă să îl cumpere.

„Oamenii care adoptă sunt atât de puţini. Se cumpăra prea mulţi câini în acelaşi timp în care alţii se nasc, trăiesc şi mor pe gratis. Ştiu, e alegerea fiecăruia, dar am vrut mereu să le aduc tuturor aminte că cei aflaţi în strada nu cad din cer acolo. Sunt abandonaţi de noi, oamenii, cei care alegem ca unul să moară şi celalalt să fie cumpărat. Îi facem vieţii un preţ, prea greu şi nedrept uneori. De când am câştigat acest drept?”

Casa Alexandrei adăposteşte, astăzi, nu mai puţin de opt câini şi o pisică. Printre ei şi doi pechinezi – Fetiţa şi Cusicu – pe care i-a salvat în 2016 din adăpostul Primăriei Zalău.

„Tremurau într-o lădiţă, după nişte gratii. Două suflete lăsate în adăpost de un membru al familiei lor, după zece ani – oameni cărora le-au dat din coadă şi i-au privit în ochi cu o iubire sinceră. Mi-a fost ascuns orice detaliu, numele lor real, vârsta. Mi s-a spus că au doi ani, dar medicul care i-a sterilizat mi-au zis ca probabil au 12. Nu mai aveau dinţi, ea era pe jumatate cheală şi arăta ca un schelet; trei luni a facut un tratament cu perfuzii si vitamine. El avea o boală de piele care a trecut abia dupa şapte luni”, rememorează tânăra.

Nu se desparte de prietenii săi nici măcar în vacanţe

Fetiţa este cea mai răsfăţată din acest punct de vedere, însoţindu-i pe Alexandra şi soţul ei în diferite destinaţii europene. Împreună au ajuns în Olanda, Belgia, Franţa, Italia, Austria, Germania ori Monaco.

„Deşi pare, nu mi-e greu cu ei, ci cu oamenii. Am pierdut oameni, familie, prieteni şi vecini din cauza asta. De fapt, nu le-aş spune neapărat pierderi; cei care mă pot iubi, cred că o fac exact aşa cum sunt. Iar eu asta sunt: om cu câini şi nu pot să fiu altfel doar de dragul unui om. Nu există o altă versiune a mea; chiar dacă se spune că un om are multe feţe, ale mele toate-s cu şi despre animale”.

Ea a început să expună pe Facebook experienţele trăite alături de prietenii său patrupezi, reuşind să ajungă la aproape 2.000 de followeri. La solicitarea multora dintre ei, a decis să scrie o carte, în care a reunit poveştile postate de-a lungul vremii pe reţeaua de socializare. Aşa s-a născut „Cerşetori la poarta sufletului”, volum ce a văzut lumina tiparului la finele anului trecut şi al cărui moto este: „Am văzut om părăsit de alt om, dar nu am văzut om părăsit de câine”.