Dan Teodorescu: Am fost singurul ciudat care a cântat “Castraţi-mă, castraţi-mă!”

 E solistul uneia dintre cele mai iubite şi longevive trupe de pop-rock din românia, formaţia Taxi. Dan Teodorescu rupt gura târgului, cum s-ar spune, cu fel şi fel de melodii, care mai de care mai originale, mai “iubibile” şi… cu mesaj! De la piesa “Câinele comunitar”, Dan a ajuns la sufletul iubitorilor de animale, pentru că a fost primul – şi poate şi singurul – care a atras atenţia într-un mod atât de răsunător despre problema maidanezilor. Interesant e că pe parcursul acestui interviu am aflat că Dan Teodorescu nu are acasă niciun câine comunitar, fapt pe care l-a şi explicat în exclusivitate pentru cititorii Animal Zoo, dar totuşi există cineva care îi înseninează viaţa. Autor: Nuami Dinescu  Nuami Dinescu:  De unde şi de când dragostea ta pentru animale? Copilul Dan avut animale când era mic? Dan Teodorescu: N-am avut niciun animal când eram mic. Nu prea îmi plăceau câinii, mai ales după ce mă muşcase unul şi urmasem o cură foarte simpatică de injecții în burtă. Cât despre pisici, pur şi simplu nu le suportăm. Până-ntr-o zi când am găsit o maidaneză pe preşul de la intrare. M-am gândit ;;hai să-i dau nişte lapte şi pe urmă o duc în față blocului, că se descurcă ea::. Au trecut 10 ani de atunci. Se numeşte Miruna şi e practic stăpână casei. O perioadă am avut şi un câine, care, la un moment dat, din varii motive, s-a retras la țara, unde e mult mai fericit decât într-un apartament de două camere.Câte animale aveţi acum? D.T.: Avem două pisici, răsfățate dincolo de limitele imaginabilului, pe numele lor Miruna şi Rita.Ce fac ele când plecați în concediu sau aveți un proiect care va ține departe de casă?D.T.: Bănuiesc că fac exact ce fac şi când suntem acasă: ce vor ele! Singură diferență e că li se schimbă servitorii.Dacă apare un copil, ce facem cu animalele?D.T.: Părerile sunt împărțite, aşa că fiecare face ce crede că e bine.Nu mi iese din minte imaginea ta de la o petrecere sofisticată, când în toată lumea aia simandicoasă şi îmbrăcată la patru ace, tu ai stat aplecat şi vorbeai cu cu jerpelit de cățel… Îți mai aminteşti?D.T.:  Îmi sunt dragi de nu pot să mă abțin.Te-ai gândit vreodată să-ți pui mascotă trupei un cățel, după succesul melodiei “Câinele comunitar”?D.T. :  Nu. N-aş mai avea zile bune cu pisicile noastre.Irina, soţia ta, nu-ți adună de pe străzi căței sau pisici să le aducă acasă? Sau aveți un pact, că nu mai e loc?D.T.: Am ajuns la concluzia că doi oameni şi două pisici în două camere sunt de-ajuns.Ce crezi că se poate face pentru a rezolvă, cât de cât, problemă câinilor fără stăpân?D.T. : Fără a intră în detalii, repet ce s-a tot spus: sterilizare şi responsabilizare. A lor, respectiv a noastră, că să nu existe dubii.Din spirit de frondă cu ei, eu mă consider un câine comunitar, maidanez cum se zice.Tu?D.T. : Păi dac-o să rămână ceva legat de mine în istoria muzicii româneşti, cred că o să fie menționarea faptului că am fost singurul ciudat care a cântat “castraţi-mă, castrați-ma”