Din cuprinsul articolului
România trăiește un moment de grație felină. Într-o lume a pedigree-urilor sofisticate, unde rase precum British Shorthair sau Savannah domină de decenii podiumurile internaționale, o prezență discretă, dar plină de eleganță, a reușit să fure lumina reflectoarelor la cel mai mare eveniment de profil din țară. Faceți cunoștință cu Pisica Transilvană, prima rasă 100% românească care urmează să fie recunoscută oficial, o felină care nu doar că are „buletin” de Transilvania, dar promite să devină un ambasador global al carismei carpatine.
Din libertatea munților, pe podiumurile internaționale
Povestea acestei rase este, în esență, una despre supraviețuire și transformare. Dacă până de curând aceste feline cu blană cenușie și privire smarald erau întâlnite liber prin curțile din Ardeal, astăzi ele sunt vedetele unui proces riguros de omologare. Alexandru Elian, organizatorul expoziției de la Timișoara, subliniază un aspect social crucial:
„Din ce în ce mai puține pisici ce aparțin acestui tip sunt pe străzi și sunt îngrijite, sunt vaccinate, sunt în casele oamenilor. Am salvat în acest fel, indirect, foarte multe pisici”.
Această „salvare prin recunoaștere” a transformat o felină comună într-o bijuterie genetică ce a depășit deja granițele Europei. Astăzi, urmașii mioritici ai „Contelui Căciulă” – un exemplar simbol al rasei – se regăsesc în case din Statele Unite, Canada și chiar China.
Portretul unui „copil mare”: Blândețe în haine cenușii
Din punct de vedere estetic, Pisica Transilvană este o apariție distinsă. Blana sa în nuanțe cenușii, presărată cu fire albe (un detaliu care îi conferă un aspect „grizonat” unic), botul ușor ascuțit și ochii verzi-aurii sunt trăsăturile care au convins arbitrii internaționali. Însă dincolo de „pedigree”, ceea ce o face cu adevărat specială este temperamentul.
Citeste si…
Crescătorii o descriu nu ca pe un animal independent și distant, ci ca pe un companion loial, aproape canin în devotament. Agnes Szoboslai, crescătoare, îl dă exemplu pe Haruto, un motan impunător de 5,5 kilograme:
„Este ca un copil mare… încă se poartă ca un mic pisoi și doarme la mine pe picioare”. Această idee este întărită de Silvia Scobai Ignat: „Se spune că pisica este egoistă… Ei bine, ele nu sunt așa, ele sunt ca o umbră a stăpânului”.
Miza anului 2026: Omologarea finală
Drumul către recunoașterea internațională a fost lung și documentat meticulos. Cu patru generații de pui înregistrate oficial, rasa a fost supusă unor analize stricte din partea experților din cinci țări. Beverly Elian, arbitru internațional, confirmă succesul acestui „produs” românesc:
„Oamenii sunt interesați de ele datorită temperamentului foarte blând. Sunt jucăușe, prietenoase și fericite”.
Verdictul final este așteptat la vară. Atunci se va decide dacă „Pisica Transilvană” va putea concura oficial, de la egal la egal, cu aristocrația felină mondială. Pentru o țară în care aproape jumătate din gospodării (48%) găzduiesc cel puțin o felină, recunoașterea acestei rase nu este doar o reușită a specialiștilor, ci o mândrie națională care confirmă titlul românilor de mari iubitori de pisici.
În așteptarea omologării, Contele Căciulă și urmașii săi continuă să facă ceea ce știu mai bine: să cucerească inimi cu o agilitate și o eleganță pe care doar o pisică plămădită sub cerul Transilvaniei le poate avea.
