Ce diferențe există între psihologie și dresajul canin? „Câinii nu sunt oameni, iar oamenii nu sunt câini”

Gabi Ochina, fondatorul unui blog de educație canină, explicat diferența dintre psihologia canină și educația canină, o importanță distincție, una care poate fi greu pentru oameni să o înțeleagă.

Prima diferența dintre psihologia canină și dresajul canin este că atunci când oamenii utilizează dresajul canin ei se concentrează pe starea fizică a câinelui, încercându-l să-l mituiască cu mâncare pentru a-l face atent la ei, sau a-l face atent la plimbare, sau pentru a executa o anumită comandă.

Stăpânii negociază cu câinele pentru a avea o anumită stare

În cazul psihologiei canine, câinele trebuie să se supună la comenzile stăpânului fără a primi nimic în schimb. Omul este șeful haitei și, ca atare, câinele trebuie să se supună la comenzile stăpânului.

Deoarece câinii sunt foarte apropiați de oameni, este ușor să-i umanizezi. Multe filme despre câini și emisiuni de televiziune, inclusiv Lassie, 101 Dalmațieni au încurajat această viziune.

Cu toate acestea, câinii nu sunt oameni, iar oamenii nu sunt câini

Umanizarea unui câine cauzează o comunicare necorespunzătoare între om și câine, care poate duce la o varietate de probleme de comportament canin.

De multe ori, unele persoane încearcă să înțeleagă comportamentul necorespunzător al câinelui dintr-o perspectivă umană, atribuind sentimente câinelui, precum tristețea, supărarea, stresul, sentimente pe care câinii nu le dezvoltă niciodată.

Spre deosebire de oameni, câinii folosesc lătratul, mârâitul, văitarea, și smiorcăiturile, combinate cu datul din coada, limbajul corpului, și pozițiile urechii, pentru a comunica cu oamenii, precum și cu alți câini.

Oamenii comunica prin cuvinte, expresii si limbajul corpului

Câinii nu sunt ființe logice, nu au capabilitatea de a înțelege motivele din spatele unei acțiuni. Unui om îi poți spune: „Du-te în camera ta și nu ieși până nu înțelegi mesajul.” sau „Ia cartea asta și înțelege mai bine ce ți-am spus.”

Un câine nu poate să citească, nici să înțeleagă mesajele umane. Altfel, am sta la convesație cu ei și problemele s-ar rezolva foarte simplu.

De exemplu, mulți stăpâni le atribuie cățelului lor urinarea pe covorul lor preferat sau mâncarea propriilor excremente, când nu sunt acasă, ca un act de răzbunare. În realitate, este doar un mod de a-ți arăta cine este șeful haitei și că regulile de comportament nu sunt impuse acestuia.

Reține

Când un stăpân aplică principiile psihologiei umane asupra câinelui înseamnă că îl tratează ca pe un om.

Foarte multe persoane confundă dresajul canin cu educația câinelui, crezând că dacă au un câine foarte bine dresat, care răspunde la comenzi, este același lucru cu avea un câine foarte bine educat.

În realitate, una dintre cele mai mari probleme în lumea câinilor este că oamenii încearcă dresajul înainte de psihologia canină.

De-a lungul timpului am văzut mulți câini foarte bine dresați care aveau probleme de comportament. Acești câini erau ascultători la comenzile stăpânului, precum: Stai!, Șezi!, Pas!, dar aveau probleme de comportament, precum lătratul excesiv, roșul canapelei, sau trasul în lesă.

Până la ce vârstă se dresează un câine? De la ce vârstă poți dresa un câine?

Dacă te întrebi la ce vârstă se dresează un câine sau până la ce vârstă se dresează un câine sau care este vârsta optimă pentru dresaj, este bine să știi că poți începe la orice vârstă. Chiar imediat! Nu contează vârsta sau rasa câinelui!

Animalele trăiesc în prezent, trecutul și viitorul nu contează pentru ele. Când omul este foarte stresat de ce se poate întâmpla, animalele simt asta. Pentru că sentimentele tale sunt negative, și ei se comportă rău. Cheia redresării este să reușești să trăiești în prezent.

În al treilea rând dresajul canin reprezintă învățarea câinelui să execute o comandă răspunzând la un anumit stimul. Mai exact asocierea unui cuvânt cu un anumit comportament. Cea mai frecventă formă de dresaj canin este consolidare pozitivă.

Spre exemplu, dacă un câine dă lăbuța, primește o prăjitură. Sau dacă câinele răspunde la comanda Șezi!, primește o laudă sau mângâiere.

Dacă îi spui „Șezi!” câinelui pentru prima oară în viață, el nu știe ce înseamnă. Exercițiile trebuie repetate, dar exercițiul respectiv folosește urechile, ochii și nasul. Invers fata de psihologia canina cand utilizam nas, ochi, urechi.

Ca să-l ajuți, trebuie să-l înveți să-și folosească toate simțurile. Nu vrea să te vadă, vrea să te miroasă și să te simtă. Să vadă ce energie ai. Asta ești: miros și energie.

Un câine va fi întotdeauna atras de miros, așa că pentru a primi bunătatea din mâna ta, va executa comanda respectivă și îi vei atrage atenția asupra ta.

În al patrulea rând psihologia canină reprezintă înțelegerea nevoilor câinelui (exercițiu, disciplină, și apoi afecțiune – în această ordine) și concentrarea pe mintea lui și pe starea ta calmă și fermă. Este mai mult un exercițiu de șefie decât de dresaj.

Psihologia canină încearcă să înțeleagă comportamentul câinelui dintr-o perspectivă canină, mai degrabă decât dintr-o perspectivă umană.

Prin înțelegerea psihologiei canine, te concentrezi pe îndepărtarea energiei excesive a câinelui (exercițiu), apoi pe reguli, limite și granițe (disciplină), adică cât are voie să se joace, care este culcușul lui, în ce cameră din casă are voie să intre, și în final pe afecțiune, pe mângâiere, îmbrățișări și pe vorbe bune.

În psihologia canină nu utilizezi niciodată comenzile, precum: „Hei, stai!” E ca și cum ai chema câinele. Aici nu e vorba de dresaj, ci de psihologie. În dresaj repeți de o sută de ori: „Bine!” Aici, aștepți un comportament și apoi îi dăruiești energie. Ca să îți arăți bucuria că face așa cum îi spui. Și așa, câinele simte că te bucuri pentru cum se poartă. Ei nu aud, ci simt. Nu o să înțeleagă de ce te agiți, dacă îi spui „foarte bine!”.

Dacă te concentrezi doar pe afecțiune, și acesta primește o prăjitură sau o vorbă bună la fiecare comandă, automat creezi un câine instabil și mergi împotriva naturii câinelui. Asta nu face decât să creeze un mediu marcat de agitație. Pentru că în realitate, câinele nu vrea să fie mângâiat frecvent, el doar vrea să-ți simtă energia și să te miroasă.

Dresajul e bun când ai un câine echilibrat. În cazul unui câine instabil, nu e de folos. Pentru că dresajul e creație umană iar câinele are nevoie de psihologie canină, nu de dresaj, care presupune psihologie umană aplicată câinelui. Adică îl înveți să stea ori să se ridice la comandă.

In al cincilea rând dresajul câinilor e o filosofie creată de oameni și implică multe sunete. Bravo! Da! Hai, vino s-o iei! Găsește! Da! E vorba de nebunia asta. Așa că mintea câinelui e extrem de agitată. Această condiționare vine după ce obții șefia. Abia atunci îl înveți sunetele. Acum e vorba mai mult de energie, de limbajul trupului, comunici în felul lor.

Acum că ai înțeles diferențele dintre dresaj canin versus psihologia canină, și ai obținut starea de calm și supunere din partea câinelui, este momentul să-l înveți comenzile de dresaj.