Implicarea în viața noastră a unui animal de companie reprezintă un demers pozitiv, dacă privim lucrurile prin prisma beneficiilor pe care acesta le aduce. Dacă pentru un copil, prezența acestuia crește responsabilitatea, abilitățile de exprimare a emoțiilor sau de socializare, în cazul unei persoane de vârsta a treia, prezența partenerului necuvântător prezintă beneficii de altă natură.Teama de singurătateUna dintre cele mai puternice temeri ale omenirii este frica de singurătate. Aceasta se instalează în perioada copilăriei și, pe măsură ce avansăm în vârstă, devine tot mai mare, influențându-ne calitatea vieții.Ne sperie gândul că nu am avea cu cine să comunicam, cu cine să ne împărțim timpul și nevoile sau că nu am avea cui să oferim trăirile și emoțiile noastre. Din această cauză, persoanele ajunse la vârsta a treia simt adesea nevoia unui animal de companie în viața lor, care să le aline clipele în care se simt singuri sau când doresc să comunice cu cineva. Bătrânii intră foarte ușor în relație cu animalul de companie, întrucât acesta este văzut ca un partener de viață cu drepturi egale.Leac pentru monotonieLa nivel comportamental și emoțional, câinele sau pisica, de exemplu, sunt animale active, dinamice, care prin energia caracteristică îi scot pe bătrâni din monotonia și rutina vieții de zi cu zi.Bătrânețea coincide cu retragerea persoanei din sfera profesională și socială, restrângerea relațiilor interumane la un număr mult mai mic, reorientarea intereselor spre alte activități și preocupări, specificevârstei.Aliat în lupta împotriva prejudecățilorPersoanele ajunse la pensionare trebuie să lupte cu o serie de stereotipuri negative sau prejudecați legate de această etapă a vieții. Dar cu ajutorul unui necuvântător, stăpânul în vârstă va aloca timp și interes educării sau îngrijirii animalului. Astfel, micile plăceri emoționale oferite de un animăluț îi vor reda omului dorința de a trăi mult și bine. Atunci când o persoană în vârstă își împarte zilele cu un câine, de exemplu, nevoia animalului de a fi scos la plimbare reprezintă pretextul ideal pentru ca stăpânul să facă și el mișcare. Activitatea fizică la bătrâni are un rol tonifiant, împiedicând comportamentele sedentare și prelungind speranța de viață.Ajutor în caz de boalăUn alt aspect legat de rolul animalului de companie în viața bătrânilor este cel legat de suportul pe care îl oferă acesta, persoanelor cu handicap (handicap locomotor sau de vedere etc. ). În aceste situații, animalul devine partenerul de încredere al persoanei în cauză, de multe ori, în situații speciale, bătrânii nevăzători ajungând chiar să fie asistați de câini-ghid, special antrenați și dresați pentru a oferi sprijinul celor aflați în dificultate. În anumite cazuri, rolul terapeutic al animalelor în viața vârstnicilor este atât de evident, încât în anumite centre pentru bătrâni s-a aplelat la cooptarea animalelor. Câinii, pisicile sau poneii  si-au găsit locul în cadrul acestor centre, asigurându-le celor în vârstă o viață mai frumoasă.Psihoterapeut Andreas Hniatiucwww.lapsiholog.com

Citește și:

Setari cookie