134 Vizualizari

Anul 2016 abundă în semne ale voinței de a nu privi cu pasivitate efectele traficului cu specii sălbatice

Unsprezece piramide de fildeș au fost trecute prin foc într-o duminică de aprilie în Parcul Național Nairobi. Circa 16.000 de colți de elefant cântărind 105 tone s-au transformat în scrum, cea mai mare cantitate arsă din istorie, relatează AFP.

Numeroase camere au imortalizat fildeșii în flăcări, potrivit Agerpres. Arzând 5% din stocul mondial de fildeș, Kenya a lansat un mesaj puternic braconierilor din ce în ce mai bine înarmați care decimează pachidermele: fildeșul nu are valoare decât în posesia unui elefant.

“Mai avem de parcurs un drum lung, dar nivelul conștientizării politice este remarcabil în raport cu trecutul”, a declarat, pentru AFP, John Scanlon, secretar general al Convenției privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES).

În contextul recrudescenței masacrelor comise asupra elefanților și rinocerilor, conștientizarea a ajuns spre 2010 în sferele înalte ale societății, datorită unor personalități ca prințul William și apelurilor repetate ale unor guverne și ONG-uri de a se interzice “total” comerțul cu fildeș.

Anul 2016 abundă în semne ale voinței de a nu privi cu pasivitate efectele traficului cu specii sălbatice, problemă care figurează din acest an în raportul Oficiului ONU împotriva drogurilor și criminalității, potrivit AFP.

China, considerată drept principala sursă a cererii mondiale de fildeș, și-a înăsprit legislația privind importurile de “aur alb”.

La începutul lunii octombrie, CITES a întărit protecția unor specii amenințate precum rechinii, pangolinii și papagalii gri africani.

sursa foto - http://wildsingaporenews.blogspot.ro

sursa foto – http://wildsingaporenews.blogspot.ro

ONG-urile au salutat refuzul CITES de a autoriza Namibia și Zimbabwe să vândă fildeșul “lor” în străinătate pentru a finanța programe de protecție, estimând că aceasta ar putea alimenta comerțul ilicit.

Atenția mediatică s-a concentrat mai ales asupra unor specii carismatice precum elefantul, rinocerul, leul sau maimuțele mari.

“Când protejăm elefantul și habitatul său, toate speciile care trăiesc în acel habitat beneficiază” de aceasta, amintește Kelvin Alie, înalt responsabil al Fondului internațional pentru bunăstarea animalelor (International Fund for Animal Welfare, IFAW).

Conform Băncii Mondiale, donațiile internaționale pentru combaterea traficului cu specii sălbatice au oscilat între 200 și peste 300 de milioane de dolari între 2013 și 2016, față de cele 25 de milioane din 2010, adaugă AFP.

“Chiar dacă s-au înregistrat câteva succese în anumite locuri, nu trebuie să ne închipuim că totul merge bine”, a nuanțat Mark Gately, de la ONG-ul Wildlife Conservation Society.

Populațiile de elefanți sunt relativ stabile, chiar în creștere, în Africa de Sud, în Botswana, în Uganda, în anumite părți din Kenya, în Zambia, în Zimbabwe, în Malawi sau în rezervația W-Arli-Pendjari, care se întinde pe teritorii din Benin, Niger și Burkina Faso, dar situația de ansamblu este departe de a fi mulțumitoare.

Potrivit Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), populația de elefanți din Africa înregistrează cea mai mare scădere a sa din ultimii 25 de ani, numărând circa 415.000 de exemplare.

În cazul rinocerilor — al căror corn se utilizează în medicina tradițională chineză sau vietnameză și se vinde cu până la 60.000 dolari/kilogram pe piața neagră — peste 5.000 de exemplare, un sfert din populația lor mondială, au fost ucise în ultimii opt ani în Africa de Sud.

CITES estimează că traficul cu specii de faună implică 20 de miliarde de dolari pe an, devenind unul dintre cele mai înfloritoare de pe planetă.

În timp ce unele țări africane au făcut o prioritate din lupta împotriva braconajului, altele afișează alte priorități (lupta împotriva sărăciei, șomajului, foametei…).

Dacă oamenii vor să mai vadă specii ca rinocerii și elefanții în libertate, întreaga omenire trebuie să dea o mână de ajutor, estimează Richard Vigne, director al unei rezervații de lângă Muntele Kenya.

În această aprigă luptă, observatorii beneficiază de dezvoltarea unor rețele de informații demne de serviciile secrete, implicarea accentuată a serviciilor vamale sau a poliției, adoptarea unor legi care prevăd pedepse grele, acorduri transfrontaliere tot mai numeroase.

“Este necesară o abordare holistică”, apreciază Andrew McVey, din cadrul Fondului Mondial pentru Natură (WWF). În timp ce se desfășoară pe teren supraveghetori înarmați, trebuie să se micșoreze cererea de fildeș, iar comunităților locale trebuie să li se explice faptul că protecția faunei prezintă un interes economic (turismul), explică acesta.

În prezent, Africa înregistrează un adevărat război dublat de o cursă a echipării cu tehnologie înaltă (drone, camere termice, echipe de intervenție transportate cu elicopterul, formarea supraveghetorilor de către forțele speciale).

Comenteaza articolul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

* Accept ca numele si adresa de email furnizate de mine sa fie folosite pentru a participa la sectiunile de comentarii din paginile animalzoo.ro

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

powered by Binbox

X