Povestea lui te va IMPRESIONA! Oare ce va urmă? Oare ce mă aşteptă?Eu sunt “mogâldeaţă albă”! Am fost abandonată într-o zi ploiasa de luni… Nu ştiu cum m-am pierdut de mămică mea, undeva, prin sectorul 3 din Bucureşti.Eram paralizată de frig şi frică. Stăteam zgribulită în iarbă deasă şi înalta, neavând unde să mă adăpostesc de ploaia rece, mocănească. Aşa plăpândă cu blăniţă mea albă şi udă mă făcusem una cu pământul, iar ieri, dis de dimineaţă, o femeie blanda s-a apropiat uşor de mine, că nu cumva să mă sperie, m-a luat în braţe. Imediat m-am ghemuit tremurând la pieptul ei, chiar dacă inimioară îmi bătea puternic şi din când în când oftăm de dor, de îngrijorare ….
Oare ce va urmă? Oare ce mă aştepta? Cât timp s-a plimbat ea cu metroul şi cu autobuzul, am stat lipită de trupul ei cald, iar ea m-a mângâiat şi mi-a vorbit. Până am ajuns la destinaţie, am reuşit chiar să mă încălzesc şi să-mi usuc puţin blăniţă mea pufoasă.Salvatoarea mea a ajuns într-un birou unde am fost întâmpinată de colegii ei iubitori de animăluţe care se agitau pe lângă mine. Imediat mi-au oferit ceva bun de mâncare, apă, păturică şi cam tot ce avem eu nevoie. Au reuşit cu mângâieri şi drăgălăşenii să mă consoleze după pierderea mamei mele (după care miorlăiam cu putere căutând-o şi strigând-o). Femeia cu suflet mare care m-a salvat de pe stradă, mi-a găsit în câteva ore o nouă familie, o căsuţa unde voi fii iubita, îngrijită şi răsfăţată… aşa cum mi-aş dori că toate pisicile străzii să aibă.Mulţumesc oameni frumoşi, nu treceţi nepăsători pe lângă animăluţele în nevoie sau în dificultate!
