Din cuprinsul articolului
În ultimii ani, tot mai multe persoane aleg să aibă câini, pe care îi consideră membri de familie cu drepturi depline, uneori chiar în locul copiilor. Fenomenul nu mai este o simplă tendință, ci o realitate socială complexă, susținută de studii științifice și schimbări culturale importante. Dar de ce apar aceste schimbări și care sunt limitele acestui atașament față de animalele de companie?
Câinele – „copilul” cu patru labe: o nouă formă de atașament
Mulți proprietari își tratează câinii ca pe niște copii: le vorbesc cu dragoste, îi răsfață, îi iau cu ei peste tot și le dedică mult timp și resurse. Acest comportament are la bază un atașament autentic. În Franța, de exemplu, 97% dintre proprietarii de animale spun că simt o legătură profundă cu companionul lor, iar 68% îl consideră membru cu drepturi depline al familiei.
Ce se întâmplă în creierul nostru când interacționăm cu un câine?
Un studiu realizat în 2024 a arătat că, la nivel cerebral, există asemănări surprinzătoare între modul în care reacționăm la propriul copil și la propriul câine. Cercetătorii au folosit imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a observa activitatea cerebrală a mamelor care aveau atât copii mici, cât și un câine de cel puțin doi ani.
Rezultatele au indicat că zone precum amigdala și hipocampul — esențiale pentru atașament și relații emoționale — sunt activate asemănător, indiferent dacă subiectele priveau imagini cu copiii sau cu câinii lor. Totuși, au existat și diferențe: imaginile cu câini activau mai mult zonele de identificare vizuală, iar cele cu copii stimulau zonele ce țin de relații interumane, probabil din cauza limbajului comun absent între om și animal.
Evoluție comună: de la lup la cel mai bun prieten al omului
Relația strânsă dintre om și câine s-a construit în decursul a 20.000-40.000 de ani de co-evoluție. Câinii au dezvoltat trăsături fizice — ochi mari, frunte lată, urechi căzute — ce evocă instinctiv răspunsurile noastre de îngrijire, asemănătoare celor față de bebeluși. Această „manipulare” evolutivă face ca, adesea, să nu putem rezista farmecului lor.
Beneficii reale pentru stăpâni: hormonii fericirii și terapii inovatoare
Studiile recente arată că interacțiunea cu un câine crește nivelul de oxitocină — hormonul atașamentului și fericirii — similar cu ceea ce se întâmplă când privim un copil. Această reacție hormonală explică dorința de a avea grijă de câine, de a-l proteja și răsfăța.
De asemenea, câinele are un efect calmant și reduce anxietatea, motiv pentru care este tot mai des folosit în terapii asistate. Terapia asistată de animale ajută la dezvoltarea abilităților fizice, cognitive, sociale sau emoționale, fiind un real sprijin pentru diverse categorii de persoane.
Câinele, remediu pentru golul emoțional
Pentru unii, câinele poate compensa imposibilitatea de a avea un copil sau poate alina singurătatea. Totuși, este esențial să nu uităm că, deși îi iubim ca pe copii, câinii sunt o specie distinctă, cu limbaj, nevoi și dezvoltare cognitive diferite.
Câinele în familie – bucurie și responsabilitate
Faptul că tot mai mulți oameni aleg să considere câinele drept „copil” reflectă schimbările din societate, dar și nevoia de atașament și afecțiune. Important este să ne bucurăm de această relație specială, respectând în același timp natura și nevoile reale ale companionului nostru patruped.
