Punct de mare atracţie al Bucureştiului, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” se laudă şi cu o comunitate importantă de pisici. Felinele fac şi ele deliciul celor care trec pragul muzeului şi s-au integrat perfect în peisaj.
Sunt hrănite şi deparazitate 50 de astfel de necuvântătoare contribuie la crearea unei atmosfere idilico- rurale, gustată de cei peste 350.000 de oameni care vizitează muzeul anual. Pisicile sunt îndrăgite, ocrotite, deparazitate şi hrănite de personalul care lucrează zilnic la Muzeul Satului, iar convieţuirea a devenit reciproc benefică. Animalele fac ce ştiu mai bine: torc, dorm, îşi fac menajul şi se joacă. În plus, au o misiune de la care nu se abat niciodată, impusă de specificul nativ: vânează rozătoarele. „Aerul pitoresc pe care îl respiră Muzeul Naţional al Satului este completat de pisicile din incintă. Este foarte frumos să le vezi cum stau tolănite la soare, cum se hârjonesc tot timpul, cum aleargă după fluturi sau pasări şi cum se înfruptă din mâncarea pe care o primesc. De asemenea, îşi fac foarte bine treaba şi vânează rozătoarele, astfel că numărul lor rămâne la o limită decentă”, ne-a spus unul dintre angajaţi.Muzeul Naţional al Satului a fascinat, de-a lungul timpului, zeci de milioane de vizitatori, atât români cât şi turişti veniţi din afara graniţelor ţării. A fost inaugurat la data de 9 mai 1936, în prezenţa tuturor marilor personalităţi ale vremii, inclusiv a regelui Carol al IIlea. Opt zile mai târziu, porţile au fost deschise şi pentru marele public. Poartă numele lui Dimitrie Gusti (1880 – 1955), un important filolog, sociolog şi estetician român, cel care a a avut o însemnată activitate de cercetare monografică a satelor din ţara noastră. Muzeul are o suprafaţă de 4.500 de metri pătraţi, posedă o colecţie impresionantă de 350 de monumente care formează expoziţia permanentă şi mai deţine 55.000 de obiecte aflate în depozite de patrimoniu.
