Sari la conținut
Home » 30 Noiembrie. Ziua Sfântului Andrei sau Ziua Lupului. În această zi, animalul prinde puteri magice: „Lupul își poate vedea coada”. Video

30 Noiembrie. Ziua Sfântului Andrei sau Ziua Lupului. În această zi, animalul prinde puteri magice: „Lupul își poate vedea coada”. Video

La 30 noiembrie se sărbătorește Ziua Sfântului Andrei, cunoscută și ca Ziua Lupului în tradiția populară și, totodată, în această zi este marcat sfârșitul Filipilor de Toamnă.

„Ziua Sfântului Andrei se mai cheamă şi Ziua Lupului sau Gădineţul Şchiop, serbându-se pretutindeni cu nelucru, ca să nu strice lupii vitele şi mai ales oile şi caprele. Primejdia este însă nu numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care ar îndrăzni a pleca la drumuri în această zi, când porneşte lupăria”, afirma etnologul Tudor Pamfile, în volumul Sărbătorile la români (1913).

Sfântului Andrei mai este numit și Andrei Pescarul, întrucât „după cuvântul lui, nişte oameni care se necăjeau cu pescuitul au tras cu voloacele şi au prins peşte mult” (Th.D. Speranţia). Astfel că, în tradiția populară, oamenii spuneau că din acest motiv s-a dat dezlegare la pește de ziua lui.

În această zi, lupul prinde puteri magice

Se credea că în ziua de 30 noiembrie lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi credinţa că de Sfântul Andrei „îşi vede lupul coada”, se precizează într-o postare pe Facebook a Conservation Carpathia.

Pare că la 30 noiembrie, de Ziua lupului, animalul prinde puteri magice: el, care are gâtul „țeapăn” în această zi îl poate îndoi! Devine sprinten şi nimic nu îi scapă. Tot de Sfântul Andrei „lupul îşi poate vedea coada”.

„De casa al cărei stăpân şi stăpână nu muncesc în această zi, lupul nu se poate apropia. Poți să munceşti în orice zi, cât de mare, numai în această zi să serbezi”, Tudor Pamfile – Sărbătorile la români.

Sântandrei, începutul unui nou an dacic

Sântandrei este o mare divinitate geto-dacă peste care creștinii l-au suprapus, pe 30 noiembrie, pe Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, ocrotitorul României, potrivit dcnews.ro.

În noaptea în care se celebra Sântandrei, 29/30 noiembrie, se organiza, pe vremuri, până la începutul secolului al XX-lea, o petrecere de sfârșit de an, așa cum sărbătorim noi la 31 decembrie.

Petrecerea se organiza în satele din Colinele Tutovei, fiind numită Noaptea Strigoilor sau Păzitul Usturoiului. Oamenii care sărbătoreau erau complet izolați de lumea exterioară, aceștia distrându-se, jucând, cântând, mâncând, bând. Apoi se împărțea usturoiul și fiecare se întorcea la casa sa. Începea un nou an.

Poporul a suprapus sărbători peste momentele importante din viața lupului

Peste momentele semnificative ale ciclului său de reproducere poporul a suprapus importante sărbători şi obiceiuri calendaristice. La latitudinea geografică a României lupii se strâng în haite prin luna octombrie pentru o perioadă colectivă de hoinăreală: colindă, atacă prada împreună, se împrietenesc şi se aleg perechile reproducătoare.

Peste aproximativ o lună de zile, la Filipii de Toamnă (14 – 21 noiembrie) încep împerecherile propriu-zise, care, în raport de latitudinea şi altitudinea geografică, se încheie la Filipii de Iarnă (29 – 31 ianuarie). După o perioadă de gestaţie de 62-63 de zile, lupoaicele fată primăvara târziu.

Pe timpul verii, lupii duc o viaţă organizată pe familii: lupul, lupoaica şi căţeii de lup. Toamna, la formarea haitei, când noua generaţie de lupi participă la atacarea şi prinderea prăzii, se încheie ciclul de reproducţie şi începe altul nou.

Ciclul anual al sărbătorilor şi obiceiurilor de la sfârşitul lunii noiembrie (Filipii de Toamnă, Ovidenia, Sântandrei) şi începutul lunii decembrie (Moş Nicolae, Zilele Bubatului, Varvara), influenţat evident de ciclul biologic de reproducţie al lupului, este un scenariu ritual de început de an, probabil a Anului Nou dacic, potrivit Ghinoiu I., Sărbători şi obiceiuri de peste an, Dicţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997, pp. 72 -73, 137, 175, 262 -263.