Societatea Ornitologica Romana (SOR) va continua si anul acesta proiectul de monitorizare al gastelor cu gat rosu, cea mai periclitate specie de gasca salbatica din lume.In acest context, SOR lanseaza provocarea ca ornitologii sa fie insoti la monitorizari, de cei care doresc, in calitate de voluntari. „Veti invata sa recunoasteti diferite specii de gaste salbatice, habitatele lor, penajul. Veti invata sa deosebiti gastele intre ele dupa gagaitul pe care il scot. Veti vedea uluitoarea decolare a sute de mii de gaste. Va veti face noi prieteni din Romania si din strainatate. E posibil sa aveti norocul sa fotografiati superbele gaste cu gat rosu in zbor. Veti deveni o parte din comunitatea de oameni care lucreaza pentru natura si care se lupta sa protejeze una dintre cele mai vulnerabile specii la nivel global”, spun ornitologii romani.
Gasca cu gat rosu este cea mai mica dintre speciile de gasca salbatica si este si una dintre cele mai frumoase, mai ales datorita coloritului ei. Specia cuibareste in peninsulele Taimyr, Gydan si Yamal din tundra ruseasca. Isi asaza cuiburile in apropierea celor de soim calator (Falco peregrinus) si de bufnita polara (Bubo scandiaca), specii care le ofera protectie fata de pradatorii terestri. Sezonul de cuibarit depinde si de numarul mare sau mic de lemingi, specie de rozator care ii poate indestula sau nu pe pradatori, iar vanatoarea de gaste devine mult mai redusa.Migratia de toamna incepe in primele zile din septembrie, iar cea de primavara in martie. Aproape toata populatia globala (80-90%) ierneaza, in principal, in regiunea Dobrogei, atat in Romania, cat si in Bulgaria. Uneori, stoluri mici mai raman sa ierneze pe tarmul Marii Caspice, in Azerbaijan, in timp ce altele ajung in Grecia, iar rareori, in numar foarte mic, unele stoluri migreaza pana in Ungaria, Turcia, Iran si Irak. De obicei, formeaza stoluri alaturi de garlitele mari (Anser albifrons). In Romania si Bulgaria, in principalele cartiere de iernare, gastele se hranesc pe terenurile agricole cultivate cu grau de toamna si orz, resturi de porumb, ierburi si rapita. Din cand in cand, pasarile zboara la lacurile de coasta pentru a se adapa. Aceste lacuri, situate de obicei la 50 de kilometri de zona de hranire, sunt folosite si ca locuri de innoptat. Apropierea acestora de locurile de hranire poate influenta si distributia gastelor pe timp de iarna.De ce se monitorizeaza populatia de gaste?Actuala populatie de gasca cu gat rosu poate oferi raspunsul la intrebarea legata de marimea efectivelor la nivel planetar: daca se mentin, cresc sau scad. Aceasta informatie este extrem de importanta pentru ornitologi, pentru a intelege daca eforturile sunt targetate eficient pentru protectia speciei.De ce e nevoie ca tu sa participi la monitorizare?Intr-un proiect de monitorizare pe termen lung, participarea fiecarui voluntar este cruciala. Vremea nu este cea mai blanda pe timp de iarna. O zi de monitorizare incepe la ora 5 dimineata si se incheie dupa-amiaza tarziu. Sa stai toata ziua pe teren, pe ploaie, pe ninsoare, in frig – asta inseamna sa fii voluntar ornitolog. Pentru a obtine cifre precise, este nevoie ca toate siturile sa fie monitorizate in acelasi timp. Peste 30 de zone importante pentru specie se afla in sud-estul Romaniei. Pentru ca ornitologii romani sa fie in toate, in acelasi timp, este, evident, misiune imposibila. De aceea, este nevoie de voluntari – alaturi de care sa poata fi monitorizate toate zonele in acest proiect extrem de dificil.Cum poti sa te implici?Gandeste-te foarte bine la cat de pregatit esti sa iesi pe teren in conditii de iarna. Verifica-ti echipamentul de teren, de la sosete la manusi. Informeaza-te de pe site-ul SOR si afla care sunt datele la care sunt programate numaratorile. Alege o data sau o perioada in care poti si vrei sa participi. Scrie pe email la [email protected] si lasa-ti datele de contact. Mentioneaza in mail daca poti contribui la organizarea monitorizarii – de exemplu, poti veni cu masina personala, poti sa mai iei pe cineva cu tine etc.
