188 Vizualizari

12 Ian, 2017 la 9:02 am

Un zimbru din Munții Țarcului s-a refugiat în satele din Armeniș

O posibilă cauză a comportamentului deviant ar putea fi - eliminarea din turmă, de către ceilalți zimbrii, a femelei neadaptate sălbăticiei!

WWF Romania WWF explică de ce un exemplar de zimbru, reintrodus în sălbăticia din Munții Țarcu (în cadrul inițiativei WWF-România, Rewilding Europe) – (o femelă tânără, care provine dintr-o grădina zoologică, sosită în Munții Țarcu în 2015) a părăsit turma mare din Măgura Zimbrilor, și a coborât în satul Feneș, din comuna Armeniș.

”Zimbrul a fost observat în mai multe rânduri de către localnici umblând solitar prin satul Feneș și mai ales în apropiere de mânăstirea Sf. Nectarie. Din relatările localnicilor și din deplasările rangerilor și membrilor echipei WWF/Rewilding la fața locului, am putut deduce că animalul este obișnuit cu prezența umană.

Posibile cauze ale comportamentului deviant și măsuri luate până acum

Hrana: Zimbrii sunt animale erbivore care pășunează și consumă în plus și scoarță de copaci, vlăstari și arbuști. Pe timpul iernii, și mai ales în perioadele cu zăpadă abundentă, așa cum este cazul în această perioadă, zimbrii nu au acces la una dintre principalele surse de hrană, anume iarba de pe pajiști. Dacă zimbrii sălbatici sunt obișnuiți să se descurce singuri și în astfel de condiții, zimbrii născuți și crescuți în captivitate nu (mai) au această abilitate.

În cazul unor ierni deosebit de grele, în primul an petrecut în sălbăticie, zimbrii reintroduși în Munții Țarcu sunt hrăniți suplimentar de către rangerii WWF/Rewilding cu fân și concentrate. Echipa s-a pregătit și anul acesta pentru această nevoie și a achiziționat de la localnici și asigurat în teren, în Măgura Zimbrilor, 7 tone de fân și aproape o tonă de concentrate. Din informațiile pe care le avem, înțelegem că zimbrul care a coborât în satul Feneș a fost hrănit de localnici și oamenii s-au apropiat nerecomandat de mult de animal pentru a-i face poze, ceea ce a alimentat comportamentul habituat al acestuia.

Refugiu: Pentru a face față provocărilor legate de vreme și accesul la hrană, zimbrii formează pe timpul iernii o turmă mare cu indivizi de ambele sexe și de toate vârstele. La venirea primăverii turma se desparte în grupuri mici, reunite în jurul femelei dominante. Aceste grupuri se deplasează continuu, pentru a-și procura hrană și pentru a se feri de speciile prădătoare, în special lupi și în cazuri mai rare urși.

În cazul acestui zimbru rătăcit există mai multe posibile cauze pentru coborârea lui în localitate. Prezența în zonă a unor urme de lup și urs și chiar observarea directă a unui exemplar adult de urs ne indică faptul că zimbrul a simțit un pericol; în plus, faptul că este un exemplar care se adaptează mai greu la viața sălbatică a condus la eliminarea lui din turmă. De altfel, este descris în literatura de specialitate acest comportament al zimbrilor de eliminare din turmă a exemplarelor neadaptate, care nu țin pasul, reducând astfel riscul de a atrage eventualii prădători în apropierea turmei.

Rangerii WWF/Rewilding și echipa WWF locală au intervenit în zonă de mai multe ori în cursul lunii decembrie 2016 și au îndepărtat zimbrul spre zona de est, acolo unde este și turma. Pentru hrană și pentru a căuta refugiu de pericolele menționate, acesta a revenit însă în sat; în data de 30 decembrie, a fost din nou îndepărtat și i-a fost pusă hrană suplimentară și în zona din afara satului. Echipa este în teren și monitorizează în continuare, zilnic, evoluția situației, procedând conform normelor de gestionare a animalelor sălbatice: contact minim și încercarea de a-l îndepărta de localitate și atrage înspre turmă.



Reintroducerea zimbrilor în Carpații Meridionali

Zimbrul (Bison bonasus) este o specie protejată și vulnerabilă, care a dispărut din aproape toată Europa, inclusiv din România, în secolul al XIX-lea. În prezent există mai puțin de 2.000 de exemplare libere în Europa, grupate în 14 populații izolate din care numai 5 sunt viabile genetic și demografic – în Polonia, Belarus și Rusia.

WWF-România și Rewilding Europe au demarat în anul 2012 o inițiativă de reintroducere a zimbrilor în Munții Țarcu (parte din teritoriul pe care erau răspândiți până acum circa 200 de ani), primul transport având loc în mai 2014. În fiecare an de atunci, în primăvară sau la început de vară, au avut loc noi transporturi de zimbri de la centre de reproducere și rezervații naturale din Europa, din țări precum Belgia, Germania, Italia sau Suedia. În acest fel s-a creat până acum un al doilea nucleu de reintroducere a speciei în România, după cel de la Parcul Natural Vânători Neamț. Împreună cu alți experți, instituții publice și universități din cadrul Grupului de lucru pentru conservarea speciei zimbru (Bison bonasus L., 1758) în România, ne dorim crearea unor condiții favorabile, pe baze științifice, pentru repopularea cu zimbri a întregului lanț carpatic de pe teritoriul țării.

În acest moment, în cele două nuclee de reintroducere (Munții Țarcu și Vânători Neamț) există aproximativ 50 de zimbri liberi. Obiectivul major pentru nucleul din Carpații Meridionali este de a forma o populație viabilă din punct de vedere demografic și genetic, cu două sub-populații localizate în Munții Țarcu (unde există deja zimbri) și în Munții Poiana Ruscă din vecinătate (unde vor fi aduși zimbri începând din 2017). În acest sens, WWF-România și Rewilding Europe s-au angajat să aducă cel puțin 100 de exemplare până în anul 2020, cu sprijin financiar din partea Uniunii Europene, prin programul LIFE, în cadrul proiectului „Acțiuni urgente pentru refacerea populației de zimbri din România”.

Toate exemplarele transportate până acum în Munții Țarcu se află în libertate din iunie și respectiv septembrie 2016, intrând astfel în proprietatea statului și în administrarea gestionarului fondului de vânătoare pe a cărui suprafață se află. Cu toate acestea, echipa WWF-România, împreună cu rangerii (localnici din Armeniș), suntem prezenți în teren în fiecare zi, monitorizând deplasările și starea de sănătate a zimbrilor și intervenind în funcție de situațiile care apar.

Deși toți zimbrii aduși în România în cadrul acestei inițiative sunt supuși unui proces de aclimatizare la condițiile naturale și climatice locale, în mod progresiv, într-un țarc de 16 ha, apoi într-unul de peste 150 ha, înainte să fie eliberați efectiv în natură, unele exemplare își recapătă instinctele de supraviețuire într-un ritm mai lent, în funcție de frecvența interacțiunilor cu oamenii și obiceiurile de hrănire cu care au fost obișnuite în captivitate. Din nefericire, exemplarele care se despart sau sunt alungate din turme au șanse foarte mici de supraviețuire.

În ceea ce privește interacțiunea cu oamenii, zimbrii nu prezintă un pericol iminent sau imediat, însă trebuie reamintit că sunt animale sălbatice, iar atragerea lor cu mâncare sau căutarea unui contact direct – sunt contraindicate, tocmai pentru a evita formarea unei dependențe față de om, care cu greu mai poate fi ulterior corectată, și provocarea de pagube”, explică specialiștii WWF Romania.

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter-ul AnimalZoo

Comenteaza articolul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*