Pornind de la o analiza a celei „mai complete monografie care s-a scris pana acum despre capele negre”, Ionel Pop publica un articol, in ultimul numar al revistei „Vanatorul si pescarul roman„, in care analizeaza „pomelnicul unor celebri vanatori de capre negre”. „Le citesc numele si citesc cifrele care arata numarul caprelor negre impuscate de fiecare. Daca acestea n-ar fi garantate de insemnari precise, nu mi-ar veni sa cred. Iata o spicuire:- Legendar vanator de capre negre a fost elvetianul Marchet Colani (1792-1837), care a vanat 2.700 piese, • Conationalii lui: Iacob Kring (1808-1874) – 1.500 capete; Henri Heitz si David Zuricki – cate aproximativ 1.300.Tablouri cu patru cifre au insemnat si unele capete cu coroana: Imparatul Franz Josef I al Austro-Ungariei (1830-1916), in 1903, a impuscat a doua mia capra neagra. Mostenitorul de tron Franz Ferdinand (1863-1914), cel omorat la Sarajevo, a impuscat 1.096. Printul August de Saxa-Coburg a atins recordul de 3.412 capete. Contele Iohann de Meran, la data de 31. XII.1937, si-a incheiat bilantul cu 3.110 capete capre negre impuscate, amintind ca, in 1896 a impuscat 133! La noi a ramas amintirea unui mare vanator de capre negre, Alexander Florstaedt, un neamt bogat care, de dragul vanatoarei de capre negre, s-a asezat sub munte la Arpaaul Fagarasului, unde a trait intre 1898 si 1918, cand a plecat in Germania. In fiecare an impusca, in acei munti, cate 50-60 tapi negri. Intr-o zi de 28 octombrie, in Valea Doamnei, in cateva clipe, cu 6 gloante, a impuscat 5 tapi si o capra stearpa!”, precizeaza autorul.Si el un pasionat vanator, Ionel Pop se intreaba, in continuarea articolului „ce placere au putut afla acei vanatori pomeniti mai sus – si poate ca si altii – sa ucida mii de capre negre. In frenezia lor de a trage cu arma si a omori, oare le-a ramas ragaz sa aiba o privire, o intelegere si un simtamant de inaltare in contemplare a lumii de vraja in care evadasera? O suta, doua, chiar mai multe capre negre intr-un an! Imagineaza-ti cele 3.412 victime ale acelui print de Saxa-Coburg intinse de-a lungul unei sosele, cadavru langa cadavru. Ar face un lant negru, neintrerupt, de vreo trei kilometri. Si aproape o ora ai avea de mers de-a lungul lui! Fara indoiala ca ai avea involburarea de revolta, ca in fata victimelor unui ucigas sau a unui nebun sau a unui om de o rautate si cruzime fara margini: ucigas numai si numai din placere. Trei pasi mi-ar ajunge ca sa trec prin fata tapilor negri culcati in moarte de mine. Si ma invinovatesc si ma caiesc! Acele vieti s-ar fi stins de mult, fara ca eu sa le fi suflat candela. Dar piatra de moara nu a cazut de pe gandul meu, iar azi mi se pare chiar si mai strivitoare. Viata este aceeasi nestemata, fie ca scanteiaza in trupul pasaricii pe care copilul cu flobertul a omorat-o, fie ca arde in trupul corbului, al ursului pe care l-a doborat iscusitul vanator, si totusi… Capra neagra e o atat de desavarsita creatie a Naturii, adaptata unui mediu arid. Modul ei de viata, insusirile ei sunt atat de speciale, surprinzatoare, peisajul in care isi duce viata da atatea senzatii puternice, de incantare in fata frumusetilor, emotii pana la cutremurare in fata incruntarii stancariilor care impung in bolta cerului, incat ea, capra neagra, e asezata in culmea salbaticiunilor pe care omul (vanator sau nevanator) le poate intalni in tara noastra”, scrie cu amaraciune un vanator despre alti vanatori, si cu mare admiratie despre prada pe care o reprezinta, in acest caz – capra neagra!Ucise doar pentru placerea vanatorului!„Caprele negre sunt sirag de margele scumpe pe pieptul muntilor nostri stancosi. Care poate sa fie argumentul sau scuza ce poate acoperi pacatul de a sparge macar si o singura margea? De ce? Carnea atoasa nu adauga nici un strop la hranirea oamenilor, blana nu are pret, pielea are putina intrebuintare. Ramane, si trebuie sa recunoastem, numai placerea vanatorului si, poate, orgoliul unui perete de acasa impodobit cu perechi de cornite negre, cu cange in varf”, se mai poate citi in articol.
Regret amarnicIonel Pop povesteste, in continuare, cum de-a lungul timpului a vanat si dumnealui 6 tapi de capra neagra, iar regretele pentru uciderea acestor animale il coplesesc si acum.”Din minunata mea carabina au plecat spre tapi de capra neagra sase gloante. Acum as dori ca toate sa fi luat calea gresita a celui de al saselea… O, nu! Cel de al saselea trebuia sa sfarseasca in chinuri lungi, celelalte cinci as voi sa fi trecut alaturea. Sa istorisesc in cateva cuvinte acest pacat mare. Abia am facut o suta de pasi de la cabana din golul Sambetei de Sus spre colturile din fundul caldarii si, în peretele din stanga, intre ratini, am descoperit un tap. Nu aveam pe ce sa reazam carabina, vanatul nu era prea departe: ochind prin luneta, am tras din mana libera. Bietul tap s-a rostogolit pe panta in jos. Eram sigur ca s-a sfarsit cand, deodata, s-a ridicat si a plecat la deal. Vad limpede ca isi trage un picior din fata: glontul a coborat sub spata si a frant piciorul. Cand il vad, cand nu-l mai descopar printre ratini, urcand destul de spornic. Mi se pare ca s-a oprit, il vad cam nelamurit. In graba trec in teava alt cartus, caut prin luneta, mi se pare ca am aflat negreata vie si trag. Prin luneta vad tasnind din lovitura glontului pulbere. – In ce ati tras, domnule doctor? ma întreaba Oanea, paznicul de langa mine. Adica, in prosteasca mea graba, prin luneta, am confundat un bolovan negru dintre ratini cu negriul tapului meu si am tras in bolovanul de langa tap. A sarit beteagul si, inainte de a mai putea trage, a trecut culmea. In zadar l-am cautat, pe urma, o jumatate de zi, ca sa il scap de suferintele lungi, de zile si de nopti intregi, pe care i le-am dat, alinandu-se apoi in moarte. Doua gloante blestemate, amintirea carora imi urca in obraz rumeneala rusinii si in suflet pojarul pacatului… Dar oare celelalte cinci gloante, care au stins in cateva clipe cinci vieti, nu erau pornite si ele de acelasi om pacatos? Paharul de otrava a parerii de rau a fost acelasi de toate cele cinci dati, si e acelasi si azi, si imi aduce aminte de cei cinci tapi negri, ale caror cornite au ajuns in panoplia mea din casa din Cluj. Pe unde vor fi oare risipite acele triste trofee?”, incheie povestea trista, autorul articolului.
