8427 Vizualizari

18 Iul, 2013 la 4:19 pm

Povestea lui Paty, câinele pierdut care a ştiut cum să ceară ajutor

 

 

Animal Zoo v-a rugat, ieri, să ajutaţi la găsirea stăpânului unui câine rătăcit prin curtea redacţiei noastre. La câteva ore de la postarea anunţului s-a întâmplat ceva uimitor.

Astăzi vă prezentăm întreaga poveste, prin ochii celui care a ajutat ca Paty să se întoarcă la familia lui.

Preferăm să nu dăm nume, ci să ne rezumăm doar la câine, stăpânii lui şi felul în care s-a petrecut totul. Merită să citiţi până la capăt!

paty azoo

Am venit într-o duminică la redacţie. Mai exact, pe 7 iulie. În pauză am ieşit în curtea complexului şi acolo am zărit o figură nouă, printre ceilalţi căţei rezidenţi (care o duc foarte bine aici şi nu prea vor să fie adoptaţi J ). Eram cu o colegă şi am început să-l studiem.

– Ce faţă de chinezoi are! E haios foc! Hai, vino să te văd mai de aproape!, zic eu.

– E haios foc! Nu l-am mai văzut pe aici. Cred că e bătrân…

Micuţul blonduţ s-a apropiat de noi, a stat foarte puţin la mângâiat. A luat un biscuite pentru căţei şi s-a dus în alt colţ al curţii. L-am analizat cât de atent am putut.

 

<<Ai blana curată, sănătoasă, nu vrei să mănânci mâncare de câini… Sigur ai fost crescut într-un apartament. Sau poate nu… Poate eşti de pe la vreo curte de pe aici>>, mă gândeam. <<Sper că eşti câine, din ăla, care se plimbă prin cartier cât are chef şi apoi merge acasă>>, mai îmi zic, uitându-mă la el cum se îndreaptă către ieşirea din curte.

 

A doua zi am dat nas în nas cu el iar. Blonduţul, ca tot aşa mi-a venit să-i zic, a început să se plimbe timid în jurul picioarelor mele. M-am dus la aparatul de pe hol, i-am luat un iaurt.

<<Aha, acum stai la mângâiat. Foarte bine, ia să ne împrietenim!>>

În 5-10 minute ne-am împrietenit atât de tare încât mă gândem cum să fac să-l iau acasă. Ştiam că nu pot să fac asta din foarte multe considerente. Acasă aveam deja în gazdă foarte mulţi câini – cărora le-am găsit familii iubitoare, slavă Domnului! – şi nu aveam nicio siguranţă că pufoşenia asta haioasă nu aparţine cuiva din cartier.

Prima intalnire cu Paty Video:

<<Nu e de rasă, deci nu poţi spune “sigur l-a pierdut cineva!”. Şi era grăsuţ, curat, nu părea să fie aruncat în stradă.>>

 

Întâlnirile noastre au continuat zi de zi în curtea redacţiei Animal Zoo. Piticul a venit mereu în jur de ora 16.00, iar pe la ora 17.00 se făcea nevăzut. Se juca frumos cu ceilalţi câini, chiar se plimbau împreună.

 

Ieri însă, marţi, m-am revăzut cu blonduţul după trei zile de pauză. Slab, jigărit, amărât… Aşa am decis să merg la noroc postând un anunţ pe site-ul în care îmi pun tot sufletul, www.animalzoo.ro , rugând oamenii să îl distribuie pe reţelele sociale.

photo 3_1

I-am mai făcut repede un set de poze şi micuţul a ştiut exact ce să facă să mă “oblige” să fac o prioritate din postarea acelui anunţ: s-a pus la picioarele mele. Apoi, dacă mă mişcam, mă urma. Când a văzut că eu pur şi simplu nu stau locului, s-a lipit de un grup de colegi, punându-se la picioarele lor. Dădea din coadă nebuneşte dacă îl mângâiai cu drag. Un câine maidanez (sau cu spirit maidanez J ) nu face aşa. Un câine crescut în casă va căuta mereu afecţiune din partea oamenilor pe care îi întâneşte.

 

La 01.00 noaptea, telefonul meu bipăia încontinuu. Mailuri peste mailuri, mesaje pe Facebook…

Buna ziua, proprietarul acestui catel se numeste Florin si poate fi
gasit la nr. de telefon XXXX sau XXXX.
Asteapta cu nerabdare sa afle de unde poate sa-l ia deoarece il cauta
disperat de mai mult de o saptamana. Catelul fusese lasat in grija
unei rude pe perioada plecarii lor in concediu si la intoarcere au primit
vestea ca nu mai este. Catelul raspunde la numele de Paty.
Multumesc



 photo 5_1

 

M-am gândit că, fiind noapte, mai bine aştept să se crape de ziuă, pentru că ştaim sigur că blonduţul o să vină să-şi ia porţia de iaurt şi drăgăleală şi… Dar imediat mi-a scris cineva că omul s-a urcat în maşină şi s-a dus să-l caute.

photo 1_1

L-am sunat pe stăpân. Era disperat. Adică era disperat ca un tată! Şi soţia era cu el şi copilul. Le-am spus unde să-l caute. M-am urcat în maşină şi m-am dus şi eu să dau o mână de ajutor. Mi-era foarte teamă cu nu o să-l găsesc la 02.00 noaptea şi că o să răsucesc cuţitul în rana oamenilor. Am ajuns înaintea lor la sediu şi l-am găsit imediat, cu ajutorul unui paznic care i-a tot purtat de grijă în toată această perioadă.

L-am sunat pe domul Florin şi i-am spus că îl am lângă mine. “E acolo?? E acolo??? Va rog, ţineţi-l că ajung imediat! Vă rog! Doamne!!” Când l-au văzut, toţi trei s-au aruncat în genunchi, pe ciment, în faţa lui Paty… Şi au început să plângă de fericire. Copilul era îmbrăcat în pijamale… De emoţie, a uitat să se încalţe.

 

Am încercat să filmez revederea, pentru că e un final fericit, e un moment frumos, dar mâinile mele tremurau necontrolat, le simţeam emoţia… Unii poate ar râde, crezând că un câine e doar un animal… Dar vă spun că pentru unii oameni, aceste animale sunt ca şi copiii lor. Cel puţin pentru domnul Florin şi familia sa. O maşină nouă dacă le dădeai şi tot nu le ofereai atâta bucurie.

 

 

“Am plecat în concediu şi l-am lăsat pe Paty cu o mătuşă. L-a pierdut şi ne-a spus abia la întoarcere. L-am căutat disperat în fiecare zi”, spune bărbatul care abia îşi stăpânea lacrimile. Un munte de om se bucura ca un copil, revăzându-şi prietenul.

“Poate că la început nu l-am iubit, vă spun sincer. Dar când a crescut şi mi-a arătat cât de inteligent e, m-a câştigat instant. Să-l vedeţi cum se uită la meteo! Cum se termină ştirile şi începe meteo, Paty se pune în faţa televizorului şi se uită atent la cum o să fie vremea. N-ai cum să-l mişti de acolo până nu se termină programul”, îmi povesteşte domnul Florin, fericit din cale afară.

 

Soţia lui nu-l mai lasă jos pe Paty. Îl strânge în braţe puternic şi nu vrea să-l pună în maşină. Se vede că i-a fost teribil de dor de el. “Mi-aţi făcut cel mai frumos cadou din viaţa mea! Peste două zile e ziua mea, nici nu ştiu cum să vă mulţumesc”, spune femeia. “Şi chiar de ziua mea l-a pierdut”, spune băieţelul.

– Şi când a fost ziua ta?

– Pe 10.

– Pe 10 iulie?

– Da!

– Hai noroc, ca suntem amândoi născuţi în aceaşi zi!

Linişte totală. Eu cu puştiul ne-am uitat unul la altul de parcă am bătut palma, aşa, imaginar.

– Of, bine că s-au terminat căutările!, suspină copilul privindu-şi părinţii cu multă compasiune. E clar că au suferit enorm. Pe când “răcuşorul” asta mic, care e născut în aceaşi zi cu mine, ştia că pe strada noastră mereu răsare soarele.

 

M-au întrebat, evident, cum mi-ar putea mulţumi. Simplu: îmi doresc să facă şi ei la fel pentru altcineva. Îmi doresc ca dacă aş fi în locul lor, cineva să facă la fel şi pentru mine…

 

 Animal ZOO multumeste tuturor celor care au distribuit anuntul cu Paty! :)

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter-ul AnimalZoo

18 Comentarii

  1. Pentru autorul articolului : bravo !
    Pentru stapanii lui Paty : sa fiti sanatosi !

  2. sincere felicitari!

    suflet bun, om bun!

  3. Am fost foarte emotionat citind acest articol.Iubesc mult cateii,am avut si eu unul care,batran fiind a murit si am fost atat de afectat incat nu mai doresc sa iau altul…

  4. cristiano spune:

    Mi-au dat lacrimile pur si simplu…stiu si eu ce inseamna sa pierzi un prieten drag…din pacate,la mine cel cautat nu sa mai intors…

  5. Ufff…mai oameni buni ne lasa inima… fericiti stapani dar si mai fericit Paty!!!
    Un suflet de catel! o frumusete.
    Am si eu unul aproape la fel il cheama Luca si este membru cu drepturi depline in familie.
    Apropos cand plec undeva in vacanta il iau cu mine nu-l las nimanui si este innebunit sa stea pe scaun la masina si sa priveasca pe fereastra.

  6. Doamne ce poveste…..mi-au dat lacrimiile….bv inca un suflet regasit <3 sa va traisca sa va bucurati mereu de el xxxxx

  7. ADRIAN GEORGE spune:

    Dumnezeu sa-ti dea sanatate si tot ce iti doresti in lumea asta. Prin gestul tau prin iubirea celor fata de animale parca imi vine sa uit statementul care a luat premiul UNESCO anume ” animalele merita o alta rasa umana.”

    Si eu am un catelus care imi tine de urit in singuratatea mea si a lui. Adica si eu ii tin de urit. Sintem un intreg. Stiu bine ce inseamna sa pierzi pe cinva drag. SI priviti cu atentie ca cei ce l-au pierdut sint o familie nicium doar o singura persoana si au suferit si au facut orice ca sa il gaseasca.

    Dumnezeu cu dumneata. ITi scriu de departe de tara acolo unde exista un respect pentru animale si ca atare dumneata esti o exceptie care intareste regula.

    Mult respect pentru gestul dumitale!

  8. M-ati dat gata, am reusit sa plang.Ma bucur pt familia respectiva si pt catel.Atata bucurie ne dau aceste animalute!

  9. romanica se va schimba cind astfel de oameni vor deveni majoritari

  10. foarte frumoasa povestea adevarata a lui pety si un happy end! pety a fost un norocos aici la zoo a intilnit oameni sensibili si frumosi la suflet care au avut grija de el . felicitari oameni minunati !

  11. M-a impresionat mult…toata stima pentru familia lui Paty, am speranta ca, atata timp cat mai exista genul acesta de oameni, nu e totul pierdut …eu stiu foarte bine, ce inseamna un catel in viata cuiva;eu spun meru catelusului meu, ca e „dragostea mea spatiala”…si el stie….inca ceva….am plans la acest articol, si, nu mi-e rusine sa recunosc asta

  12. Claudia spune:

    bineinteles ca mi-au dat lacrimile cand am citit articolul… ce mult ma bucur ca povestea a avut un final fericit! cred ca as innebuni daca al meu catel s-ar rataci… sa il iubiti la fel de mult pentru tot restul vietii sale :)

  13. felicitari tie, felicitari familiei dlui florin!

  14. Mariana Ungur spune:

    Mi-au dat lacrimile, cu atât mai mult cu cât am fost şi eu într-o situaţie asemănătoare, în care mi-am pierdut motanul şi l-am căutat cu disperare o săptămână şi în final când am dat de el, m-am bucurat până la lacrimi. Fiecare animăluţ are o poveste a lui. Ei ne fac viaţa mea pitorească, mai animată, mai colorată. Au sentimente şi sunt diferiţi, la fel ca oamenii.

  15. Este primul articol din viata mea care a reusit sa ma faca sa plang…FELICITARI!!!! Felicitari pentru articol, felicitari pentru omenirea de care ai dat dovada. Ma bucur nespus atat pentru Paty, cat si pentru stapanii lui!!!!

  16. am fost impresionata pana la lacrimi….Respect am si eu un catelus si as muri daca l-as pierde

  17. jasmine spune:

    Am plans,am plans cu sughituri! Mai exista oameni cu suflet in lumea asta plina numai de rautate!! D-zeu sa va ajute in tot ce faceti,pt ca aveti un suflet bun!! Iar stapanilor lui Paty,spuneti-le ca pe viitor,sa aibe gria cui il lasa,pt. ca uite ce se intampla!!Eu zic ,ca cel mai bine e sa-l ia cu ei,este cea mai buna solutie! Nimeni nu va avea mai multa atentie si grija,ca ei !!Eu am catei de la varsta de 30 de ani,si ma credeti ca niciodata nu mi-am permis sa plec in vacanta,din acest motiv! Iti asumi niste responsabilitati in momentul cand iti iei un caine!!!

  18. Sunt alaturi de dvs., toti acesti anonimi cu suflet care s-au bucurat pentru Paty si stapanii sai. Un prieten patruped iti aduce bucurie asa cum un om nu o poate face, si te umanizeaza fara sa iti dai seama. Cat de multe invatam de la animale..
    Si multumesc si celor carora datoram faptul ca stim acum povestea lor. sa ne ajute D-zeu pe toti

Comenteaza articolul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

 

CITESTE SI