Există un moment în evoluţia unei specii în care, din diverse motive, se produce extincţia, dispariţia integrală a tuturor membrilor acesteia. Fără un factor care poate determina eradicarea totală a unei specii, aceasta îşi continuă nestingherită dezvoltarea şi evoluţia genetică.Din fericire există animale a căror evoluţie le-a permis supravieţuirea, de-alungul mileniilor, până în zilele noastre. Aceşti supravieţuitori sunt denumiţi, în general, ,,fosile vii”. În afara exemplelor cunoscuţ te de fosile vii (majoritatea insectelor şi reptilelor), o parte importantă din acest grup se regăsesc în fluviile, mările şi oceanele lumii.„Ferăstraul”, venerat de azteciUn exemplu remarcabil de fosilă vie este peştele-ferăstrău. Această rudă foarte apropiată a pisicilor de mare prezintă o alungire osoasă a terminaţiei nazale pe care se găsesc dinţii dispuşi asemeni unui ferăstrău cu două lame. Datând încă din Perioada Cretacică, peştele-ferăstrău este un animal nocturn, cu vedere slabă, care trăieşte în ape tropicale de mici adâncimi. ,,Nasul-ferăstrău” este folosit, atât pentru apărare, cât şi drept organ senzorial, ajutând acest prădător preistoric să-si găsească hrana. Aztecii foloseau această componentă în ritualuri sacre sau pe post de armă ceremonială.Rechinul din era dinozaurilorRechinul cu guler, printre cele mai rare specii de rechin de pe Terra, este un prădător al adâncurilor oceanelor, hrănindu- se predilect cu calamari. Deşi poate atinge lungimi de până la doi metri, nu este un pericol pentru om datorită faptului că dantura acestuia este diferită de cea tipică unui rechin – în locul dinţilor ascuţiţi, utili pentru străpungerea solzilor groşi de peşte, rechinul gulerat prezintă formaţiuni osoase în formă de ace, perfecte pentru a prinde orice vietate vulnerabilă, cu piele subţire. Această specie atipică de rechin datează încă din Perioada Cretacică şi este, probabil, o explicaţie plauzibilă pentru credinţa şi teama multor pescari din trecut privind existenţa ,,monştrilor marini”.Caviarul provine din unul dintre primele vietăţi de pe Terra!V-aţi întrebat vreodată de ce caviarul este atât de scump? Principala sursă a icrelor negre sunt sturionii. Aceşti peşti cu armură din placi osoase trăiesc, în prezent, în fluviile si marile râuri afluente din Asia si Europa Orientala, în câteva mări din acelaşi perimetru, inclusiv în Dunare si Marea Neagra, şi pe coasta europeană a Atlanticului. Cea mai mare specie de sturion poate atinge chiar şi 6 metri în lungime. Sturionii au apărut pe pământ înaintea Erei Jurasice, fiind, astfel, contemporani ai celor mai cunoscuţi dinozauri. Din păcate, motivul pentru care astazi caviarul se menţine la un preţ extrem de ridicat este că majoritatea speciilor de sturion se află pe cale de dispariţie.Sunt veteranii războiului cu naturaDeşi acestea sunt doar câteva din fosilele vii ale planetei, caracteristicile lor preistorice ne ajută să înţelegem evoluţia trăsăturilor speciilor din prezent prin prisma trecutului. Caracteristicile deosebite ale unor peşti, precum dantura din ace, armura sau nasul-ferăstrău sunt foarte rar întâlnite şi sunt destinate să dispară, conform legilor lui Darwin, din cauza faptului că alte specii au dezvoltat, între timp, căi mai eficiente de hrănire şi apărare. Fosilele vii trebuie admirate pentru longevitatea şi abilitatea de a supravieţui tuturor catastrofelor naturale care au pus capăt existenţei chiar şi a uriaşelor reptile care au dominat pământul. Deşi, categoric, în pericol de dispariţie, fosilele vii sunt veteranii războiului cu natura.