Pestele de mare adancime din ordinul Coelacant dispune de un plaman, fapt care demonstreaza capacitatea de adaptare a acestei „fosile vii” care populeaza marile si oceanele de mai bine de 400 de milioane de ani, conform unui material publicat in revista britanica Nature Communications, informeaza Le Parisien.De altfel, pana in anul 1938 acest ordin de pesti era considerat disparut odata cu dinozaurii, nefiind descoperite decat ramasite fosile. Apoi, un pescar sud-african a prins un exemplar in plasa sa, un eveniment considerat drept una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului XX din domeniul biologiei. De atunci si pana in prezent acesti pesti au dobandit statutul de „fosila vie” si nu au incetat sa-i surprinda pe oamenii de stiinta.”Putem confirma existenta unui plaman la una dintre speciile de Coelacant si am descoperit dovezi cu privire la caracterul comun al acestui plaman si ramasitele calcificate de plaman identificate la fosilele acestor pesti”, a declarat co-autorul acestui studiu Paulo Brito, de la Universitatea Federala din Rio de Janeiro.Analizele realizate prin disectia unor exemplare adulte si prin reconstituirea 3D a diferitelor stadii de dezvoltare ale plamanului au scos in evidenta existenta unui organ pulmonar cu potential functional si bine dezvoltat la embrionii de pesti din acest ordin.Apoi dezvoltarea plamanului este incetinita, acesta transformandu-se intr-o reminiscenta atavica la pestii adulti.”Formele fosile de pesti din ordinul Coelacant, care au trait in ape mai putin adanci, dispuneau de un plaman perfect functional. La inceputul Mezozoicului acesti pesti s-au adaptat pentru viata in ape de adancime – unde obtineau oxigenul necesar prin filtrarea apei cu ajutorul branhiilor – si si-au pierdut capacitatea de respiratie pulmonara, iar organul respectiv a inceput sa se atrofieze”, a explicat Paulo Brito.Conform cercetatorului brazilian, aceasta adaptare la apa de adancime poate explica supravietuirea acestui ordin de pesti primitivi in perioada in care dinozaurii au disparut.
