378 Vizualizari

12 Mar, 2016 la 4:54 pm

„Parachuting dogs” sau eroii canini din Al Doilea Razboi Mondial!

Brian (Bing)

Stiati ca, in timpul pregatirilor pentru „Ziua Z” in lupta impotriva Germaniei naziste, Batalionul 13 de parasutisti al armatei britanice avea dezvoltata o arma neobisnuita? Cainii antrenati pentru parasutare, unul dintre acestia primind ulterior, pentru serviciile sale, chiar si o medalie!

Historia.ro preia din publicatia germana Spiegel povestea lui Brian, „un parasutist dur, care s-a pregatit mult pentru misiunea sa, alaturi de armata britanica. In timpul antrenamentelor a invatat sa identifice campuri minate; in batalie, a facut tot posibilul pentru a-si proteja camarazii. Apoi, in Ziua Z, a fost parasutat pe continent si, in ciuda tirului antiaerian intens, a supravietuit si si-a continuat misiunea. A fost acolo cand Aliatii au eliberat Normandia. Cateva luni mai tarziu, a fost parasutat si in Germania de Vest. In 1945 s-a intors acasa”. Potrivit publicatiei germane, la mai putin de doi ani dupa razboi, Brian a primit o medalie care i-a recunoscut vitejia. Insa medalie de bronz nu era singurul lucru care-l deosebea pe acest soldat de camarazii sai: „parasutistul Brian… era un caine”.

Paradogs…

Detaliere: In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, batalionul 13 de parasutisti a inceput acest experiment indraznet: recrutarea si antrenarea cainilor. Asa-zisii „para-caini” (paradogs, varianta prescurtata de la „parachuting dogs”) erau pregatiti special pentru sarcini precum localizarea minelor sau paza.

Andrew Woolhouse, istoric amator, crede ca batalionul 13 a luat primul caine la inceputul anului 1944. Acesta a cercetat istoria batalionul timp de cinci ani si a adunat scrierile membrilor sai atat de dinainte, cat si de dupa Ziua Z, si spune ca ofiterul Ken Bailey, cel care a initiat programul, avea experienta in domeniul medicinii veterinare.

Cum a pornit totul? Potrivit Historia.ro, in primii ani de razboi, Bailey a condus scoala de antrenament pentru caini de razboi din Hertfordshire, dupa ce guvernul britanic facuse apel la proprietarii de caini din intreaga tara sa-si ofere voluntar cainii, pentru a contribui la efortul de razboi. Asa au ajuns primii catei la scoala, unii oferiti voluntari, altii adoptati dupa ce stapanii lor i-au abandonat.

Brian, eroul nostru despre care am relatat la inceputul articolului, avea atunci doi ani; era un metis de Collie si Ciobanesc alsacian, doua rase cunoscute pentru inteligenta lor. In ianuarie 1944, Bailey nota in carnetelul sau: „unul dintre cainii selectati de la scoala de pregatire din Hertfordshire e Bing, un metis de Ciobanesc si Collie. Bing a fost numit Brian de proprietarul sau civil, Betty Fetch, si a fost cel mai mic dintre pui; din cauza rationalizarii impuse de razboi, stapana sa a renuntat la el.”

Brian si Betty Fetch, reuniti dupa razboi...

Brian si Betty Fetch, reuniti dupa razboi…

Brian (Bing), Monty si Ranee – parachuting dogs, antrenati cu bunatati!

Pe langa Brian, numit acum Bing, Bailey a mai ales doi caini: Monty si Ranee, doi Ciobanesti germani. La inceputul antrenamentului, cainii trebuiau obisnuiti cu zgomotele puternice specifice frontului. La baza din Larkhill Garrison, dresorii tineau cainii ore in sir in avioane de transport cu elicele pornite. Apoi, ii antrenau pentru identificarea mirosului de explozibili sau praf de pusca; ii invatau si ce sa faca daca stapanul era capturat, cum sa urmareasca soldatii inamici sau cum sa se comporte in timpul luptei. Acest antrenament dura in mod obisnuit circa doua luni. Urma apoi antrenamentul special, pentru care doar anumiti caini erau selectati: manevrele de parasutare.

In timpul salturilor de antrenament, cainii erau echipati cu parasute destinate initial bicicletelor. Pentru a face mai usoara manevra pentru catei, inainte de zbor nu li se dadea nimic de baut sau de mancare, urmand ca soldatii sa le dea dupa aterizare o bucata de carne drept recompensa.



Pe 2 aprilie 1944, cateaua Ranee a efectuat prima saritura alaturi de Bailey, care spune ca Ranee a stat cuminte langa el cat timp primii soldati au sarit din avion. Cand a venit randul lor, cainele a parut usor surprins, dar nu a dat semne de frica. „Am strigat-o si imediat s-a intors spre mine si a inceput sa dea din coada. Cainele a aterizat inaintea mea. Era complet relaxata si n-a facut nicio incercare de a rezista aterizarii; s-a rostogolit o data, s-a ridicat in picioare si s-a uitat in jur. Am aterizat la 12 metri de ea si imediat am alergat spre ea, am eliberat-o [de parasuta] si i-am dat mancarea”, povesteste in scrierile sale, potrivit Spiegel, Bailey. Cu fiecare saritura, cainilor a inceput sa le placa ce faceau; uneori nici nu mai asteptau nimic de la stapan pentru a sari din avion.

In Ziua Z, Bing a aterizat …..intr-un copac!

A venit apoi ziua pentru care acesti caini s-au antrenat atat de mult: 6 iunie 1944. Cele trei avioane care au transportat spre continent batalionul 13 a decolat la ora 23.00 pe 5 iunie; doua ore mai tarziu, la ora 1.10, erau deasupra Normandiei. In fiecare avion se aflau 20 de soldati si un caine. Totul parea sa mearga conform planului, cel putin pana la deschiderea trapei avionului. Soldatii s-au trezit inconjurati de zgomote puternice si suieraturi de gloante. Bailey si Bing erau in acelasi avion si erau ultimii care trebuiau sa sara; ofiterul a sarit fara nicio ezitare, dar cainele s-a intors si s-a ascuns in spatele avionului.

Potrivit inregistrarile batalionului, ofiterul care coordona sariturile a fost obligat sa plece de la statia radio, sa prinda cainele si sa-l arunce din avion. Mai mult decat atat, saritura lui Bing n-a mers atat de lin precum sariturile de la antrenament: parasuta i s-a prins intr-un copac, iar catelul a ramas blocat si a asteptat doua ore pana cand camarazii sai l-au gasit.

EROU si recunoastere!

Potrivit memoriilor unui membru al batalionului, cainii s-au dovedit a fi foarte utili, mai ales in localizarea minelor si capcanelor si detectarea pozitiilor inamicului. Astfel, cateii au salvat multi soldati, chiar si cu pretul vietii: Monty a fost ranit grav in ziua de 6 iunie, in timp ce Ranee s-a pierdut de batalionul ei la scurt timp de la aterizare si nu a mai fost vazuta.

Bing a supravietuit razboiului si a primit Medalia Dicken, cea mai inalta distinctie britanica destinata animalelor.

Recunoasterea meritelor unui EROU!

Recunoasterea meritelor unui EROU!

Medalia n-a fost oferita numai cainilor folositi in razboi, dar si unor porumbei, cai, precum si unei pisici. Bing a mai primit un ultim onor: cand a murit, in 1955, el a fost ingropat intr-un cimitir de onoare pentru animale, undeva la nord-est de Londra, iar astazi, in Muzeul Regimentului de Parasutisti si Fortelor Aeriene din Duxford se afla o statuie a cainelui erou, reprezentat alaturi de parasuta si medalia de onoare, pe care sunt gravate cuvintele „Pentru onoare” si „Și noi slujim”.

muzeu

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter-ul AnimalZoo

Comenteaza articolul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

 

CITESTE SI