Sari la conținut
Home » O mai știți pe Ivy, pisicuța abandonată lângă o cale ferată? Iată o altă pățanie incredibil de tristă a felinei

O mai știți pe Ivy, pisicuța abandonată lângă o cale ferată? Iată o altă pățanie incredibil de tristă a felinei

O mai știți pe Ivy, pisicuţa abandonată lângă o cale ferată? De data aceasta vă vom povesti pățania incredibil de tristă a acestei pisici. Recent, ea a fost agresată de motanul unei vecine.Să nu uităm că la origini pisica este un animal de pradă, iar Ivy s-a transformat, fără să vrea, într-o pradă ușoară pentru Tom, pisoiul unei iubitoare de animale.Totul s-a întâmplat în București, în curtea casei unde drăgălașa felină locuiește alături alți doi prieteni, o pisică și o cățelușă.Tom a atacat-o cu cele cinci arme: dinții și cele patru labuțe cu gheare. Așadar, cotoiul a mușcat-o atât de rău încât i-a provocat râni foarte dureroase care s-au infectat. După câteva zile, Ivy avea stări făcut febră cauzată de febra zgarieturilor, o boala infecțioasă destul de severă. De obicei, luptele dintre pisici nu sunt fatale, însă drăgălașei pisici i-au cauzat  râni care au necesitat îngrijire din partea veterinarului. După tratamentul aplicat de medicul veterinar, Ivy se simte mult mai bine.​Vă reamintim povestea lui Ivy:“Acum doi ani, eu şi cei 4 frăţiori ai mei am fost abandonaţi lângă o cale ferată, la scurt timp după ce am făcut ochişori. Am fost pusă într- o pungă alături de fraţii mei. Fiind puţin mai îndrăzneaţă, am scos căpşorul afară pentru a mă uita la lumea care trecea pe stradă. Din păcate, nimeni nu mă băga în seamă. Dintr-o dată am văzut un grup de copii gălăgioşi care se apropiau de noi, aşa ca am renunţat să mai miorlăi. Mă gândeam că nu voi fi adoptată din cauza blăniţei mele scurte şi aspre. Când mi-am văzut stăpâna, m-am retras. Am aşteptat să îşi aleagă un pisoiaş, iar în acest timp am devenit agitată. Tremuram de emoţie! Apoi, ea s-a aplecat să ne privească, şi-a îndreptat degetul spre mine şi a întrebat: „Eşti băieţel?”.„Am răspuns cu o zgârietură”Apoi, fetiţa m-a scos din pungă şi a văzut că sunt fetiţă. Am fost luată în braţe, dar de frică, eu am răspuns cu o zgârietură. Ea nu s-a supărat, din fericire. Ochii mei erau îndreptaţi spre fraţii mei, care erau extrem de trişti şi strigau că vor şi ei să meargă împreună cu mine. Din păcate, nu a fost posibil şi a trebuit să plec singură, alături de noua mea mămică. M-am simţit atât de tristă, încât îmi era greu să mă bucur pentru că fusesem adoptată. Am ajuns într-o casă, unde am propriul meu pătuţ. Totuşi, pentru că-mi place afecţiunea, prefer să dorm în patul mare, lângă stăpâna mea. Uneori mă mai sperii noaptea, dar ea se trezeşte, Daţi-mi voie să mă prezint. Mă numesc Ivy, sunt pisicuţă, am ochişorii verzi, iar blăniţa mea are culoarea albă cu pete negre. IVY, pisicuţa care are „tatuată” o altă pisicuţă pe spate mă înveleşte şi mă alintă. Nu duc lipsă de nimic şi sunt răsfăţată. Am multe jucării, mâncare şi sunt fericită. Sunt stapâna casei, dar tot mă gândesc la fraţii mei. Aşa că, dragii mei oameni, am o mare rugăminte. Vă rog, adoptaţi şi voi. Şi noi iubim, chiar dacă nu suntem de rasă. Pe spate mi-am tatuat o pisică neagră alături de o inimă mare. Pisica semnifică dorul de frăţiorii mei, iar inimioara dragostea pe care o port pentru stăpâna mea Magdalena. V-am spus povestea mea, în speranţa că şi fraţii mei vor citi şi vor avea ocazia să scrie povestea lor”, este scrisoarea trimisă de o cititoare Animal Zoo.