1447 Vizualizari

11 Feb, 2018 la 8:59 am

Cum iți dai seama că ANIMALUL TĂU DE COMPANIE suferă de o BOALĂ greu detectabilă

Cum iți dai seama că animalul tău de companie suferă de o boală greu detectabilă!

În general, animalele de companie se îmbolnăvesc de otită din cauza unor boli cauzate de paraziți, alergii, sensibilități alimentare sau legate de mediu. De aceea, medicii veterinari îi sfătuiesc pe iubitorii de animale să nu-și trateze necuvântătoarele acasă.

Potrivit hemopet.ro, animalele de orice vârstă, rasă sau sex pot să sufere de otită, inflamația urechii. Spre deosebire de canalul auditiv extern al oamenilor, care este drept și în comunicare directă cu exteriorul, canalul auditiv al animalelor de companie are forma literei  L. Orice secreție este mai greu de drenat, iar acest lucru este încă o dată impiedicat atunci când țesutul care tapetează mucoasa, este inflamat. Otita externă se poate complica și transforma în otită medie. În cazurile grave, se ajunge la otită internă, care afectează structurile intime ale urechii.  La fel ca în cazul copiiilor după zborurile lungi cu avionul, se acumulează fluid în spatele timpanului, ducând la creșterea presiunii și ulterior, la durere.  Există anumite rase care sunt predispuse la otită cum ar fi ciobăneștii germani sau Cocker Spaniel.

Otitele sunt cauzate de paraziți, alergii, sensibilități alimentare sau legate de mediu. La animalele mai în vârstă, se devoltă câteodată chiar și  tumori care pot bloca canalul auditiv.  Câteodată este vorba de corpuri străine, alteori rasa animalului este cea care predispune la apariția otitelor. Dezechilibrele hormonale, ca hipotiroidismul, sau problemele dermatologice cronice sunt factori predispozanți.diagrama1

Cum recunosc dacă animalul meu suferă de otită? Drăgălașul tău va avea o senzație de mâncărime accentuată, va scutura din cap mai des decât normal, va avea urechile înroșite pe zona internă, unde părul se lipsește, secreții și miros neplăcut, care provin de la nivelul urechilor, iar uneori apar modificari de formă ale urechilor.

Schimbări comportamentale datorate durerii. Animalele noastre se pot izola sau pot, din contră, deveni mai agresive fără motiv. Consumul de hrană poate să devină dificil și asociat cu durere. Unele dintre ele își pierd acuitatea auditivă și nu mai răspund la fel de rapid sau chiar deloc proprietarului.

Otita la animale – tratament

Otitele externe sunt, în mod obișnuit, tratate medicamentos. Însă dacă este vorba de un proces tumoral, de îngustarea canalului auditiv  sau de un corp străin, atunci este nevoie de intervenție chirurgicală.

În primul rând, cauza otitei trebuie identificată.

Primul pas este examinarea otoscopică, pas obligatoriu în diagnosticul otitei. În funcție de aspectul urechii interne, de cele mai multe ori, se recomandă prelevarea probelor  microbiologice, pentru a identifica dacă este vorba de un parazit, bacterii sau de fungi.

Radiografiile ajută în a evalua aspectul și integritatea canalul auditiv. Dacă acesta nu mai este flexibil sau dacă este deja calcifiat, atunci probabil va fi nevoie de chirurgie.

Este posibil ca medicul curant să recomande și efectuarea testelor  biochimice și hematologice atunci când există suspiciuni de boală sistemică sau disfuncție tiroidiană.

Tratamentul otitelor poate fi de lungă durată și destul de complex, în funcție de cauza generatoare. Include obligatoriu un lavaj auricular pentru a curăța conductul auditiv și apoi aplicarea produsului potrivit pentru problema specifică a pacientului. Deoarece este o afecțiune care implică durere, antiinflamatoarele, care au și o componentă analgezică, sunt cel mai adesea incluse în schema de tratament și aduc confort pacientului.  În cazul pacienților cu alergii, se recomandă identificarea alergenilor și ajustarea dietei . Animalele care au procese tumorale auriculare sau blocaje ale canalului auditiv, calcificări sau separații traumatice, vor avea nevoie de mai mult decât de un tratament medicamentos pentru a îndepărta cauza durerii. Tehnicile chirurgicale se vor adapta pentru fiecare pacient și afecțiune în parte, sub anestezie generală.

De cele mai multe ori, animalele noastre cu cazuri complicate de otită au nevoie de:

  • Guler elizabethan pentru a nu se scărpina;
  • Analgezice;
  • Antibioterapie, în cazul în care infecția este de origine bacteriană sau post-operator;
  • Toaletă locală zilnică;

Paralizia nervului facial – Traseul nervului facial este tangențial cu urechea internă. Când aceasta se inflamează, nervul reacționează și el, ducând la paralizia unei porțiuni din față și la pierderea sensibilității faciale.

Prevenția este cel mai bun tratament, dar dacă observi vreo modificare în starea sau înfățișarea animăluțului tău, fă o vizită veterinarului. Cu cât intervii mai repede, cu atât scade disconfortul suferit de acesta și previi complicațiile. Fii informat și acționează rapid, pentru binele companionului tău!

Comenteaza articolul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*