4580 Vizualizari

19 Aug, 2015 la 8:30 am

Ce fel de bufnite se gasesc prin Romania?

Bufnitele difera ca specii prin colorit, aspect sau dimensiune, dar toate isi pot roti capul la 270 de grade. Toate speciile de bufnite sunt carnivore, mai putin bufnita elf care se mai hraneste cu seminte sau fructe. Cele mai mari specii de bufnite pot vana mamifere precum pui de lup, vulpi sau caprioare mici. Bufnitele vaneaza atat de bine incat unele specii isi surprind prada fara sa fie auzite.

Cea mai cunoscuta bufnita din Romania este Buha, numita stiintific Bubo bubo

Buha – este caracteristica zonelor impadurite, in care stancariile sunt asociate cu palcuri de padure (in special conifere). Este cea mai mare dintre bufnite (rapitoare de noapte). Lungimea corpului este de 58-75 cm si o greutate a femelei de 1.750-4.500 g si a masculului de 1.500-3.200 g. Anvergura aripilor este de circa 138-200 cm. Este o pasare impresionanta cu aripi largi, moturi deasupra urechilor, ochi mari, rosii-portocalii. Penajul este galben-maroniu, iar pe gat este vizibila o pata alba. Se hraneste cu mamifere (200-2.000 g), cu dimensiuni pana la cea a unui iepure adult, pasari, cu dimensiuni pana la cea a starcilor si sorecarilor, broaste, serpi, pesti si insecte. Ataca prin surprindere si mamifere mai mari cum sunt vulpile sau puii de caprioara cu o greutate de pana la 17 kg.

buha

buha

Este o specie prezenta in cea mai mare partea continentului european. Activa noaptea sau in crepuscul. Nu are pradatori naturali. Zborul, oarecum asemanator cu al sorecarului. Desi este neobisnuit pentru bufnite, uneori planeaza in zbor. Monogama, uneori pe viata si teritoriala. Atinge maturitatea sexuala dupa un an, dar cuibareste de obicei prima data la 2-3 ani. In perioada ritualului nuptial, perechea scoate sunete specifice repetate la un interval de 8 secunde, care se aud la o distanta de circa 5 km. Masculul ofera femelei cateva optiuni pentru cuibarit, dintre care femela alege un loc, care poate fi apoi folosit o perioada de mai multi ani. Cuibareste in cavitatea unei stanci, foloseste cuibul altor specii (berze sau alte rapitoare mari), sau chiar o gaura intr-un copac, iar uneori pe sol. Longevitatea cunoscuta este de 29 de ani in salbaticie, si 68 de ani in captivitate. Este sedentara.

Populatia europeana este relativ mica si cuprinsa intre 19.000-38.000 de perechi. A inregistrat o descrestere semnificativa in perioada 1970-1990. In cele mai multe tari populatia a ramas stabila sau a fluctuat in perioada 1990-2000, dar pe ansamblu populatia a ramas sub nivelul existent anterior declinului. Cele mai mari efective sunt in Spania, Turcia si Rusia. Amenintarile la adresa buhai sunt reprezentate de distrugerea sau degradarea habitatelor, deranjul si braconajul, pesticidele, coliziunile cu firele electrice si/sau cu masinile.

Ciuful de camp – este caracteristic zonelor deschise, reprezentate de pasuni, stufarisuri, mlastini si terenuri agricole. Este o bufnita de talie medie. Lungimea corpului este de 33-40 cm si o greutate de 206-475 g. Femela este mai mare decat masculul. Aripile sunt lungi si inguste, cu o anvergura de circa 90-105 cm. Adultii au infatisare similara, insa penajul masculului este mai deschis. Capul este relativ mic, iar ochii galbeni sunt marginiti de pete negre. Penajul este galben-maroniu. Se hraneste cu rozatoare, iepuri, lilieci, pasari si insecte.

ciuful de camp

ciuful de camp

Este o specie prezenta in cea mai mare parte a continentului european. Este activa noaptea, dar poate vana si in crepuscul sau chiar ziua. Atinge maturitatea sexuala dupa un an. Ritualul nuptial este spectaculos. Masculul se ridica repetat in aer, isi flutura aripile si canta in zbor. Se poate ridica uneori pana la 200-400 m. Perechea poate zbura impreuna si sa se rostogoleasca in aer cu ghearele inclestate. Este monogama (isi pastreza perechea pentru un sezon) si teritoriala. Cuibareste pe sol. Cuibul, reprezentat de o adancitura in sol, captusita cu resturi vegetale si pene este realizat de catre femela. Foloseste pentru hranire un teritoriu cuprins intre 15-200 ha. Longevitatea cunoscuta este de 22 de ani. Ierneaza in Africa. Populatia europeana este relativ mare si cuprinsa intre 58.000-180.000 de perechi. A inregistrat un declin semnificativ in perioada 1970-1990. Desi in unele tari, efectivele au mai scazut in perioada 1990-2000, acestea s-au mentinut stabile in cea mai mare parte a teritoriului. Pe ansamblu, specia ramane sub nivelul existent inainte de declin. Cele mai mari efective sunt in Rusia, Finlanda si Norvegia.

Cucuveaua poate fi intalnita in zone semi-deschise precum terenurile de langa ferme, pajisti sau chiar zone urbane. Este mica, indesata, cu aripi rotunjite si coada scurta. Lungimea corpului este de 21-23 cm, anvergura de 54-58 cm, masa corporala medie de 180 g. Sunt cunoscute mai multe variatii de penaj, de la cenusiu-maroniu la rufos. Partile superioare sunt patate cu alb, cele inferioare sunt galben deschis cu pete maronii, iar coada are o banda terminala alba. Ochi galbeni, stralucitori, cu sprancene albe, ciocul galben deschis, picioare lungi si albe acoperite de pene. Masculul seamana foarte bine cu femela. Se hraneste cu mamifere mici, pasari, amfibieni, reptile si nevertebrate. In salbaticie au o longevitate de trei ani.

cucuveaua

cucuveaua

Este o pasare intalnita in mai toata Europa, mai putin partea de nord. Nu migreaza. Una din putinele bufnite diurne, vazuta deseori ziua, desi este activa dimineata, seara si in prima parte a noptii, vanand de pe un punct inalt de observare. Atinge maturitatea sexuala la varsta de un an. In luna februarie, masculii isi stabilesc un mic teritoriu. In timpul curtarii, partenerii se striga unul pe altul, se ciugulesc, iar masculul este cel care hraneste femela. Perechile monogame raman impreuna pentru cel putin un an, dar deseori stau impreuna toata viata. Se intorc la acelasi cuib an dupa an, in scorburi de copaci, stanci, maluri de rau, ziduri de cladiri. Inainte de a se stabili in cuib, il largesc si il curata foarte bine.



Populatia care cuibareste in Europa este mare, intre 560.000 si 1,3 milioane de perechi. In anii 1970-1990 a cunoscut un declin si inca nu si-a revenit in mai multe zone. Un factor important in scaderea numarului de exemplare este persecutia acestor pasari de catre oameni.

Ciuvica, cunoscuta si sub denumirea de cucuveaua pitica, este caracteristica zonelor impadurite de conifere si paduri mixte, mature si cu spatii deschise, din regiunile montane. Este cea mai mica dintre bufnite, fiind de marimea unui graur. Lungimea corpului este de 17-20 cm si o greutate a femelei de 61-147 g si a masculului de 36-86 g. Femela este semnificativ mai mare decat masculul. Anvergura aripilor este de circa 32-40 cm. Adultii au infatisare similara. Penaj gri-maro, cu puncte si dungi fine albe. Se hraneste cu soparle, rozatoare, lilieci, insecte. Are gheare puternice si ataca si pasari cu dimensiuni mai mari decat ale sale, cum sunt sturzii.

ciuvica

ciuvica

Este o specie prezenta in cea mai mare parte a continentului european. Este activa in crepuscul, dimineata si seara si este specia cea mai diurna dintre bufnite. Pe distante mai lungi zboara ondulatoriu asemeni ciocanitorilor. Iarna depoziteaza hrana prinsa in cavitati ale copacilor. Monogama, isi pastreaza perechea uneori mai multe sezoane. Este teritoriala. Atinge maturitatea sexuala dupa un an. In cazul perechilor care se pastreaza din anul anterior, masculul incepe sa cante pe teritoriul ocupat, iar femela se alatura dupa scurt timp. Atunci cand se formeaza o noua pereche, partenerii canta in duet. Masculul conduce femela de-a lungul teritoriului ocupat si ii arata mai multe locuri pentru cuibarit. De asemenea masculul ofera hrana femelei in perioada ritualului nuptial. Cuibareste de obicei in scorburi vechi ale ciocanitorilor, aflate in conifere, mesteceni si fag. Longevitatea cunoscuta, este de 6-7 ani. Este sedentara.

Populatia europeana este relativ mica si cuprinsa intre 47.000-110.000 perechi. S-a mentinut stabila in perioada 1970-1990. Desi efectivele din Rusia au descrescut in perioada 1990-2000, in restul teritoriului s-au mentinut stabile sau au crescut, astfel incat pe ansamblu populatia a ramas stabila. Cele mai mari efective sunt Rusia, Suedia si Finlanda.

Superstitii

In cultura populara, in Africa, America, Orientul Mijlociu si Europa, inclusiv in spatiul cultural romanesc exista unele superstitii despre bufnite, potrivit carora aduce ghinion sa vezi o bufnita la lumina zilei; daca visezi o bufnita, se pare ca te asteapta o situatia foarte grea din care vei iesi cu mari sacrificii; cantecul bufnitei prevesteste nenorocirile, prin vaierul sau lugubru, iar atunci cand canta bufnita pe casa, va muri cineva din familie.

Pe de alta parte, in hinduism, bufnita este asociata zeitei Lakshmi, divinitate a prosperitatii, norocului, fertilitatii si generozitatii, iar grecii asociau cucuveaua cu intelepciunea, considerand-o pasarea Atenei (zeita intelepciunii, in panteonul grec). Urmele acestei conceptii mai supravietuiesc in bufnita-personaj intelept, care da lamuriri si sfaturi bune, o imagine ce apare mai ales in povestile si desenele animate pentru copii.

Sursa text – Societatea Ornitologica Romana; Sursa foto: flickr.com, pasaridinromania.com, stiati-ca.epistole.ro, shutterstock

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter-ul AnimalZoo

Comenteaza articolul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

 

CITESTE SI